Lumea blogurilor este adesea surprinzătoare.
Vimal Nigama postează în româneşte, o dată la câteva luni. Posturile pe care le scrie, le transcrie sau le traduce sunt bizare pentru blogosfera românească. Multe conţin parabole despre comportamente umane. Uneori sursele nu sunt precizate, alteori autorii sunt greu de identificat. Sunt şi mesaje care par să aibă orientări ezoterice. Un text tradus din filosoful indian Osho se bazează pe ideea că Dumnezeu este o ficţiune.
Am remarcat postul Socrate şi zvonurile care pare o anecdotă.
Nu am gasit comentarii pe blog. Probabil nici cititori nu prea are.
Autorul (autoarea) pe se manifestă foarte activ pe o listă de discuţii Yahoo „pe teme sufleteşti”.

La rugămintea unui prieten din străinătate, am cautat o informaţie pe site-ul Guvernului. Căutarea a fost dificilă, poate şi pentru că site-ul prezintă, cu preponderenţă, foarte multe activităţi, nu toate importante, ale primului ministru (inclusiv declaraţii privind “bileţelul” şi controversele cu ministrul justiţiei), dar şi tot felul de alte informaţii laudative despre Domnia Sa.

Răscolind prin site, am dat de diverse “organisme” care nu fac parte din vreun minister ci ţin de Cancelaria Primului Ministru şi consumă sume semnificative din impozitele plătite de noi.
Ceea ce urmează e doar o spicuire aleatorie şi nu are pretenţii de analiză:

Comisia Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale e formată din reprezentanţi din diverse ministere şi organizaţii, care se întrunesc din an în paşte, dar are un secretariat tehnic format din 6 consilieri şi experţi. Dacă ţinem seama că există comisii judeţene Anti-Saracie si Promovare a Incluziunii Sociale în toate cele 41 de judeţe ale României şi în toate cele 6 sectoare ale Bucureştiului cu câte un secretariat tehnic de minimum 3 persoane ajungem la cel puţin 147 de persoane plătite pentru vorbe goale şi treabă aproape deloc.
Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului are un secretariat general, o direcţie generală, tot felul de servicii şi birouri, arhivă, bibliotecă şi publicaţii. Mă intrigă faptul că deşi printre cei care l-au somat pe Traian Băsescu să condamne public comunismul sunt şi şefii acestui institut, nici unul din ei nu a protestat când preşedintele a constituit o comisie plătită cu alţi bani, tot publici, în loc să ofere materiale produse de acest institut, înfiinţat la sfârşitul anului 2005, cu principală bază materială provenită tot din impozitele noastre.
Cabinetul Primului Ministru are 16 consilieri de Stat şi încă 16 consilieri personali. Cum rigoarea nu face parte din virtuţile informaţiilor de pe site, la declaraţiile de avere şi de interese găsim 21 de consilieri de Stat.
Printre ei îl găsim pe Radu, Principe de Hohenzollern Veringen, despre care aflăm că începând cu acest an a primit, în calitate de reprezentant special al Guvernului Romaniei, o mărire a finanţării de la guvern de la 350 de mii de lei noi pe an, la 720 de mii de lei. Pentru evitarea confuziilor, e vorba de fostul actor Radu Duda iar suma înseamnă cca. 18 mii de Euro pe lună! Care o fi eficienţa activităţii lui?

Publicaţia franceză Journal du Net prezintă 10 promisiuni ştiinţifice şi tehnologice pentru anul 2007. Printre ele am remarcat un vaccin care previne anumite tipuri de cancer, un calculator de 280 de grame fără hard disk, un material plastic din substanţe organice. Toate promisiunile sunt utile şi spectaculoase. Să sperăm că vor fi şi accesibile.

Niklas Zennstrom şi Janus Friis, fondatorii sistemului de telefonie VOIP Skype, achiziţionat de E-Bay în 2005, cu 2,6 miliarde de dolari, anunţă lansarea unui serviciu de televiziune prin Internet botezat Joost şi pronunţat precum cuvântul englezesc juiced.
Aprecierile specialiştilor care au testat produsul, aflat deocamdată în stadiul Beta, sunt elogioase. Articolul vorbeşte despre permisiunea de testare pentru un număr limitat de persoane.
Azi Lista de înscriere pentru testarea serviciului Joost era deschisă.
Despre ultimele evoluţii ale produsului puteţi obţine informaţii de pe Blogul Joost.

Am extras din o informaţie furnizată recent de BBC:
Cercetătorii de la Harvard, care au analizat datele puse la dispoziţie anual de către producătorii americani de ţigări începând cu anul 1998, au ajuns la concluzia că doza de nicotină din ţigări a crescut, în ultimii 8 ani, cu 11 la sută.

O informaţie similară din Cotidianul precizează că, în cazul ţigărilor mentolate creşterea procentului de nicotină este de 30%.
Creşterea concentraţiei de nicotină din ţigări are ca rezultat renunţarea mult mai dificilă la fumat pentru că nicotina este principala substanţă care generează dependenţa.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii susţine că la fiecare 6,5 secunde moare câte un om din cauza consumului de tutun, iar numărul de ţigarete produse în lume este de 1 milion la fiecare 7 secunde.

Ceea ce s-a descărcat din avion este un hard disk de acum 50 de ani, un exemplar din prima generaţie de HDD-uri.
In septembrie 1956, compania IBM a lansat primul calculator cu hard disk. Hard diskul putea înmgazina 5 MB de date şi avea greutatea de o tonă.

Pentru că tensiunea nervoasă e frecventă în mai toate activităţile (nu numai în politică), iată un exerciţiu ludic ca să ne mai destindem.
Imaginează-ţi că ai fost cândva viking. Află care ar fi fost numele pe care l-ai fi purtat şi care ţi-ar fi fost poziţia printre ceilalţi vikingi (proba e valabilă şi pentru reprezentantele sexului frumos).

Eu am încercat şi am aflat că aş fi fost de râsul vikingilor. Răspunsul pe care l-am primit este:

Your Viking Name is...Surtr Weakarm
Your Viking Personality: You might have a Norse name, but you really don't have what it takes to be a true Viking. You're not a belligerent person by nature, which is unfortunate if you want to be a Viking. You might be able to hold your own on the battlefield, but you're no "berserker".

A long sea voyage aboard a Viking longboat would be difficult for you, but you might be able to manage it. Vikings make fun of you all the time. Not always behind your back, either.

People tend to treat you like a doormat, generally because they know they can get away with it. Other Vikings would be calling you "tree-hugging hippie peacenik" if the phrase had been invented.

În consecinţă, ca să fii un viking adevărat, nu prefera băuturile fără alcool, iepurele şi postura de geeky.

Ieri 24 ianuarie, a inceput Forumul Economic Mondial de la Davos.
La reuniunea din acest an participă 2400 de persoane din 90 de ţări, 24 de şefi de stat şi de guvern, printre ei fiind Angela Merkel şi Tony Blair, 800 de reprezentanţi ai celor mai importante companii din lume (să-i menţionăm pe Bill Gates, Michael Dell, Eric Schmidt - CEO la Google, Lakshmi Mittal şi pe vicepreşedintele Gazprom Dmitri Medvedev).
Am googlit pe tema asta în România.
Am găsit doar 3 articole cât de cât semnificative în: Wal Street.ro, Jurnalul Naţional şi Hotnews.ro.
Nicăieri NU SE MENŢIONEAZĂ PARTICIPAREA CUIVA DIN ROMÂNIA.
La astfel de reuniuni se fac conexiuni economice semnificative. Cât a fost preşedinte, Ion Iliescu cel cu vederi anticapitaliste, a fost prezent sistematic, cu suite importante. Actuala noastră guvernare, mult mai de dreapta, pare complet dezinteresată de un astfel de eveniment în care se vor discuta, printre altele, orientările energetice europene.

Nu reţin cine a lansat, zilele trecute, într-o emisiune televizată, ideea că ar trebui să ne aducem conducători politici din import.
Realitatea tristă este că, în afară de cei cu interese părtinitoare, nu cred că există un român care să declare, cu mâna pe inimă, că apreciază, fără rezerve importante, rezultatele obţinute de una din persoanele care au, sau au avut în ultimii 17 ani, un cuvânt decisiv de spus în conducerea ţării.
Mania mea de a răscoli webul mi-a adus în faţa ochilor o pagină care se ocupă de performanţa politică a unor conducători de state (împăraţi, regi, preşedinţi, primi miniştri) care şi-au pus amprenta asupra istoriei ţării lor.

Pagina de web la care mă refer zice că rezultatul unei guvernării trebuie apreciat prin influenţa pe care a avut-o asupra creşterii calităţii vieţii în perioada respectivă şi propune o corelaţie a indicelui de performanţă al conducătorului analizat cu 4 caracteristici:
- raţionalitate;
- autoritate;
- spirit de aventură,
- inspiraţie.

Înţeleg că evaluarea e alcătuită de un grup de psihologi şi matematicieni.
Între conducători prezentaţi figurează, printre mulţi alţii, Iulius Cezar şi Lenin, Ecaterina cea Mare şi Sadam Hussein, Kennedy şi Miloşevici, Tony Blair şi Mao Zedong.
Români nu sunt printre ei. Pentru că azi aniversăm Unirea Principatelor, mi-ar fi plăcut să-l fi găsit pe Alexandru Ioan Cuza pe listă, căci de numele lui sunt legate, aşa cum vedeţi pe link, îmbunătăţiri fundamentale ale calităţii vieţii în Principatele Române.

În zilele noastre, alegătorii neimplicaţi politic (practic majoritatea) votează, cel mai adesea, în funcţie de imaginea creată de mass media şi de formatorii de opinie profesionişti. Ori, la noi, aceste zone sunt infestate frecvent de interese mercenare.
Chiar dacă acceptăm că n-are cum să nu conţină elemente discutabile, zău merită să parcurgeţi pagina.

Am primit prin e-mail un set nostim cu întrebări de cultură generală (mulţumesc Maya). Le-am depozitat sub denumirea Intrebari simple. Cred că vă va amuza testul, dacă îl veţi descărca şi veţi răspunde la întrebări.
Succes!

Am aflat din mass media că tăierea tradiţională a porcilor, vânzarea produselor lactate de către ţărani, agroturismul fără bucătării de zeci de mii de Euro încalcă normele europene.
N-am văzut nimic în presa românească despre faptul că există norme europene foarte stricte pentru protecţia consumatorilor, pentru sancţionarea publicităţii înşelătoare şi a practicilor comerciale incorecte.
O explicaţie simplă ar fi: cei care plătesc publicitate nu trebuie deranjaţi.

Şi totuşi în UE, mecanismele de protecţie a consumatorilor sancţionează drastic multe încălcări de norme pe care noi le răbdăm zi de zi:

Directiva europeană asupra practicilor comerciale incorecte este încălcată frecvent în toată ţara, dar acest fapt trece neobservat de presa noastră “incoruptibilă” şi de autorităţile Statului care au obligaţia, conform art. 11 din Directivă să ia măsuri împotriva practicilor comerciale incorecte. Lipsa anunţurilor explicite privind diverse comisioane practicate de bănci, practică uzuală la noi, se înscrie perfect în procedurile incriminate de art. 6 alin. 2 din Directivă.

UE dispune de documente cu largă răspândire care atrag atenţia consumatorilor asupra modului (rar respectat la noi) în care trebuie să fie informaţi asupra produselor cumpărate.

Un document foarte util numit 10 pricipii de bază pentru protecţia consumatorilor în UE este disponibil în 20 de limbi pentru a fi tradus şi multiplicat, dar nici în vreo agenţie guvernamentală cu oameni mulţi şi bine plătiţi şi nici în presa scrisă şi audiovizuală nu e nimeni interesat să-i afle românii conţinutul, poate pentru că nu prezintă interes nici pentru Rompetrol nici pentru constructorii de autostrăzi, cu contracte grase, nici pentru dealerii şi importatorii de autovehicule.

Mai mult decât atât: par să existe interese ca nici legislaţia românească în materie să nu fie cunoscută. Câţi dintre cei care cumpără prin e-commerce sau prin comenzi telefonice cu plata la primire, ştiu că că la art.7 alin 1 din Ordonanta nr. 130/2000 (în forma aprobată de Parlament) se prevede: “Consumatorul are dreptul de a denunta unilateral contractul la distanta, in termen de 10 zile lucratoare, fara penalitati si fara invocarea vreunui motiv. Singurele costuri care pot cadea in sarcina consumatorului sunt cheltuielile directe de returnare a produselor”. Informaţia am cules-o de pe blogul Drept&Internet.

În concluzie UE e bau-bau pentru ţărani, nu pentru politicienii care nu vor Agenţia Naţională de Integritate sau pentru oamenii de afaceri necinstiţi.

P.S
Mi-a atras atenţia un cunoscut că pe site-ul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorului, organism subordonat Guvernului, e uitat din 5 mai 2006, un proiect de lege privind reglementarea unor practici comerciale incorecte, care preia prevederile Directivei.
In schimb Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară s-a îndurat, cu mare greutate, să prelungească cu 6 luni vânzarea în oraşe, de către producători, a laptelui şi produselor din lapte, a peştelui şi produselor din pescuit, a mierii şi a produselor din miere. După care aceste activităţi vor fi preluate de comercianţi, cu profituri probabil importante, dar fără reglementări europene.

In perioada 8 - 11 ianuarie s-a desfăşurat la Las Vegas a 40-a editie a Consumer Electronics Show. PC Magazine face o trecere in revistă a prezentărilor pe care le consideră mai spectaculoase la Show.
Sunt descrise telefoane mobile cu accesorii din ce în ce mai neaşteptate, PCuri ultramobile, procesoare eight-core, automobile neobişnuite şi multe altele.
Şi pentru că se poartă exprimarea preferinţelor personale, iar o bună parte din produsele prezentate la Las Vegas (nu mă refer la inovaţiile tehnologice semnificative) mi se par răsfăţuri pentru cei cu bani de aruncat, îmi declar simpatia pentru Asimo, un robot humanoid, care nu e de vânzare, perfecţionat recent de compania Honda.
Asimo merge, aleargă, urcă şi coboară scări, recunoaşte vocile pe care le păstrează în memorie, recunoaşte chipuri omeneşti, vorbeşte şi face schimb de informaţii cu smartcardurile care identifică anumite persoane. În acest clip de pe You Tube îl puteţi admira pe Asimo în acţiune.

Îngăduiţi-mi să vă rog să parcurgeţi câteva citate dintr-un blog, chiar dacă nu vi se vor părea ieşite din comun:

“Crescuţi cu telenovele şi tot felul de show-uri idioate, adolescenţilor din ziua de azi nu li se mai dă dreptul de a alege şi le este pus totul pe tavă. Apoi apar şi manelele care nu fac decât să-i ţărănizeze şi mai mult. Şi uite aşa ai o generaţie goală fără nicio carte rumegată”.

“Parcă o văd pe profa română o adolescentă visătoare şi nonconformistă . E ciudat şi greu de crezut, dar cu toţii au fost adolescenţi”.

“De fapt ce e gura lumii? Nu putem spune că nu există pentru că o întâlnim la ţânci de 5 ani şi la babe de 70. E un fenomen din care facem cu toţii parte”.

“Ion are 65 de ani. Ion e bătrân. E nouă dimineaţa şi a întârziat. Avea numărul 60 la coada farmaciei din centru. Probabil s-a ajuns la 70 acum. Iar i-a sărit rândul”.

Vă vine să credeţi că Andrei Boar, autorul blogului are doar 17 ani şi e elev în clasa a XI-a în Câmpia Turzii?

Preocupările lui Andrei, aka ZuZu, sunt total atipice pentru generaţia lui. Dar mie mi se pare că Andrei are condei, idei, păreri proprii şi face parte dintre foarte, foarte puţinii români preocupaţi de necazurile altora. Cred că blogul lui merită atenţie.
Nu ştiu dacă faptul că foloseşte termenul “comfortabil” în loc de confortabil se datorează anglicizării care se poartă acum sau faptului că nu foloseşte DEX online.

Andrei nu ştie ce facultate va alege după terminarea liceului. Zice că mulţi dintre colegii lui nu ştiu şi că e destul de naşpa.
Îi doresc inspiraţie fericită în alegere, iar românilor le doresc ca politicienilor, judecătorilor, medicilor şi ziariştilor pe care ni-i va oferi generaţia lui să le pese de oamenii de rând, aşa cum se pare că îi pasă lui.

Atunci nu se va mai întâmpla ca Primul Ministru să mintă, ca săptămâna trecută într-o emisiune la Realitatea TV, în care a fost invitatul lui Adrian Ursu, că ŞI ÎN LUNA IANUARIE 2007 SE VOR MAJORA PENSIILE. Nu cred că minciuna a fost intenţionată. Pur şi simplu, premierul a reţinut greşit o treabă care nu-l interesează, dar care sună bine ca manevră populistă. Pentru afacerile sale personale este mai importanta taxa de primă înmatriculare pentru care se zbate, sau taxele la ţigări care îi afectează prietenii, iar mama lui nu trăieşte din pensie.
Revoltător este că, nici postul de televiziune pe care s-a difuzat minciuna, nici ziarul Gândul la care Ursu e redactor şef, nicăieri din presă nu s-a comentat afirmaţia falsă care interesa 6 milioane de amărâţi.

În numărul său de ieri, International Herald Tribune se referă la piaţa imobiliară din România şi Bulgaria, după aderare. Putem admira chiar şi o poză prezentabilă din zona rezidenţială Băneasa.
Mi-a atras atenţia un citat din articol :
"I don't see a massive price rise, I see a flight to quality," said Mike Lloyd, chief executive of TriNation, the Romanian development company that is building the 1.1 million-square-meter Baneasa project in Bucharest. The €1.2 billion development will create an entire neighborhood, with residential, commercial and office components”.

Cum n-am auzit de Trination, i-am căutat site-ul. N-am găsit, cu Google, decât atât. Aparent, ceva în genul unei agenţii imobiliare.
Ciudat este că un articol publicat de site-ul Anchete.ro la 7 mai 2003, pe care l-am mai găsit doar în cache, zicea despre Trination care dispune azi de 110 hectare în Băneasa pentru a construi cartierul de 1,2 miliarde de Euro(!!!) că e o firmă de doi bani, că are în spate doar off-shore-uri dubioase şi încă nişte chestii care seamana cu recentele controverse politice pe tema dubioaselor influenţe oligarhice.

Păcat că site-ul Anchete.ro, finanţat la un moment dat prin programul EIDHR (Initiativa Europeana pentru Democratie si Drepturile Omului) şi care a deranjat, de-a lungul timpului, mulţi hrebenciuci de toate culorile politice şi afaceristice, nu a găsit pe nimeni care să mai acorde găzduire pentru ce s-a scris în el, cât a vieţuit.

Acest test care are ca temă protecţia împotriva bolilior cu transmitere sexuală şi contracepţia presupune cunoaşterea limbii franceze.
Chiar dacă e adresat, cu precădere, persoanelor tinere, testul e amuzant şi pentru cei cu vârsta mai puţin fragedă. Dacă vă interesează tema, nu ezitaţi să accesaţi şi restul site-ului.

Este prima dată când răspund la o tăguire, Carmen.
Cum, în blogosfera românească, nu mă cunoaşte nimeni (cu o excepţie), pot scrie orice mi se pare mie semnificativ. E posibil ca pentru alţii să fie neinteresant.

- Primul calculator pe care l-am văzut era un IBM 360, se afla pe strada Ştefan Furtună din Bucureşti şi ocupa, împreună cu cei care se lucrau la el, o întreagă clădire. Datele unei probleme erau înscrise pe sute de cartele perforate, iar memoria era pe benzi magnetice de dimensiuni mari, care ocupau o sală întreagă.

- Am avut privilegiul de a-l cunoaşte personal pe profesorul Grigore Moisil, care a avut amabilitatea să mă ajute la o treabă. În timpul oricărei discuţii, profesorul avea harul de a strecura câteva vorbe sclipitoare, de o subtilitate şi un farmec inegalabile.

- Primul meu calculator personal, achiziţionat în 1985, era un Sinclair Spectrum cu 32 kB de RAM si încă 16 kB (de ROM, cred) pentru „sistemul de operarare”. Este cât o carte de dimensiuni mici. Îl mai am încă. Diversele jocuri şi programe se păstrau pe casete audio şi se descărcau în memorie de pe un casetofon. Ca display folosea orice televizor. Spectaculos este că, în cei 32 K disponibili am putut crea un fişier cu 120 de subiecte distincte, cu câte 6 rubrici de informaţii despre fiecare subiect şi a mai rămas loc.

- M-am încumetat să conduc o maşină în Anglia. La prima intersecţie (neaglomerată) în care am cotit la dreapta, m-am înscris din obişnuinţă, pe partea dreaptă, blocând circulaţia. Am avut norocul să nu păţesc nimic.

- Mă întristează faptul că n-am reuşit să cunosc un organism românesc al societăţii civile care să fie pus doar în slujba cetăţenilor, fără să constituie, măcar parţial, o acoperire pentru interese personale sau de gaşcă. Poate există. M-aş bucura să aflu că există români pentru care interesul public este esenţial.

Transmit tăguirea către Bogdan, Cătălin, Ciprian, Eduard, Hrisant, Petruş.

Pentru că la noi corupţia e un subiect obsedant, am fost tentat să parcurg postul intitulat A Blind Eye to Corruption referitor la Apple iPhone.
Aşa l-am descoperit pe Dan Gillmor, un jurnalist specializat în noile tehnologii, conducătorul a două proiecte care militează pentru implicarea cetăţeanului în media, unul susţinut de Universitatea Harvard şi al doilea de Universitatea Berkeley, dar şi blogger, după cum aţi văzut, uneori incisiv.
În 2004, Gillmor a scris o carte intitulată We the Media, accesibilă online, în care se ocupă de jurnalismul corporatist versus blogurile jurnalistice. Autorul identifică rădăcinile blogurilor jurnalistice în publicaţiile individuale americane din secolul al XVIII-lea. Benjamin Franklin iniţiatorul unei astfel de publicaţii, iar mai târziu pamfletele lui Tom Paine par să fi avut influenţe semnificative asupra textului constituţiei americane şi nu numai.
O precizare: la mine, încărcarea accesului la carte a mers cam încet.

Puteti compune un text de până la 500 de caractere în limba engleză, care sa fie tradus, pe măsură ce-l scrieţi, în altă limbă.
Limbile disponibile pentru traducerea din engleză sunt franceza, germana, spaniola, italiana şi portugheza.
Din spaniola, italiană şi portugheză, traducerea se face doar în engleză. Un text franţuzesc poate fi tradus în engleză sau germană, iar unul nemţesc, în engleză sau franceză.
Calitatea e cea uzuală pentru traducerile automate.

Pentru mulţi dintre noi diferenta dintre Anglia, Marea Britanie si Regatul Unit, cu forma prescurtata UK, nu e foarte clară.
Formularea "Tony Blair este Primul Ministru al Angliei" nu e corectă. Oraşul Cardiff nu e in Anglia iar Belfastul nu e în Marea Britanie.
Lămuriri despre denumirile corecte azi în ce a mai rămas din imensul imperiu britanic antebelic, găsiţi aici.

Testele de asocieri implicite controlează atitudinile şi opiniile pe care oamenii nu pot să le exprime, nu doresc să le relateze, sau nu au o percepţie clară asupra opţiunii lor.
Din acest grupaj de teste, oferit de Universitatea Harvard şi disponibil în româneşte, vă propun sa vă evaluaţi cu „TAI gen” opinia referitoare la asocierea disciplinelor socio-umaniste/ştiinţifice şi femei/bărbaţi.
Chiar dacă unele repetări vi se vor părea monotone, ţineţi seamă de faptul că testul este elaborat de psihologi de prestigiu de la marile universitati americane, chiar dacă nu are pretenţia că rezultatele obţinute sunt infailibile.
La celelalte teste rezultate sunt, în general, previzibile.

D@dalos este un server al UNESCO care are ca scop educaţia politică. Vorbim mai toţi despre Uniunea Europeană, despre globalizare, despre drepturile omului, despre noţiunea de partid politic sau despre dezvoltarea durabilă, dar se întâmplă frecvent ca informaţiile noastre despre aceste subiecte să fie superficiale sau chiar eronate.
Serverul D@dalos a devenit operaţional în anul 2000, este actualizat periodic şi are drept ţintă, în special, populaţia ţărilor din Sud-Estul Europei. Din cele 9 limbi în care pot fi accesate informaţiile organizate sub formă de cursuri, 7 sunt din zona balcanică, iar celelalte două sunt engleza şi germana.
Există şi o versiune în limba română.
După părerea mea, pentru fiecare din noi, chiar şi pentru jurnaliştii specializaţi în politica externă, care sunt formatorii noştri de opinie în problemele politicii mondiale, serverul educaţional UNESCO oferă informaţii utile.
E drept că cele peste 1400 de pagini disponibile în limba română reprezintă un volum cam mare pentru timpul pe care îl avem la dispoziţie, dar făcând puţin antrenament cu mecanismele specifice de navigare printre informaţii, putem extrage ce ne interesează.
Informaţiile despre Uniunea Europeană sunt actualizate până la sfârşitul anului 2005.
Nu am reuşit să aflu pornind din pagina de intrare în întregul portal cine sunt partenerii români din echipa D@dalos, dar mi se pare că unele aspecte care ne privesc sunt prezentate confuz. Iată un exemplu din pagina referitoare la aderarea României, aşa cum era ea văzută în 2005:„În acest context este interesant cazul României. Guvernul acestui stat a introdus cât se poate de consecvent reformele propuse de UE; acestea au fost blocate însă de Curtea Constituţională, fapt pentru care, la începutul lui iulie 2005, guvernul Tariceanu şi-a anunţat demisia şi organizarea unor noi alegeri. Acest lucru nu este decât o dovadă în plus venită să susţină afirmaţia că politica UE este strâns angrenată cu politica la nivel naţional”.
Mă simt obligat să remarc că structura portalului este uneori puternic influenţată de partenerii mai activi din unele ţări (din păcate ai noştri nu şi-au dat prea multă osteneală să fie activi).
Acest fapt se simte pregnant în capitolul "Personalităţi". Dacă veţi parcurge glosarul acestui capitol, veţi constata că informaţiile care reflectă problemele de interes pentru India, Israel şi Africa de Sud domină capitolul.

Am văzut, în special în clipuri, diverse scamatorii ale magicienilor de talie internaţionala. Multe sunt impresionante. Mărturisesc totuşi că această demonstraţie de magie a unui chinez, probabil nu prea celebru, mi se pare uluitoare. Merită, cu certitudine, să urmăriţi clipul până la sfârşit.

Un articol publicat pe 8 decembrie 2006 de “The Washington Post”, intitulat “Sărăcia persistentă”, analizează raportul întocmit de un grup independent de studii din interiorul Băncii Mondiale, despre nivelul de trai în diverse ţări sărace, în ultimii 10 ani, .

Din multitudinea problemelor prezentate, extrag un citat care se referă explicit la România:
“The study emphasized that economic growth is, by itself, no fix: How the gains are distributed is just as important. In China, Romania, Sri Lanka and many Latin American countries, swiftly expanding economies have improved incomes for many, but the benefits have been limited by a simultaneous increase in economic inequality, putting most of the spoils into the hands of the rich and not enough into poor households, the study concluded”.

Mărturisesc că am selectat fragmentul doar pentru că include o referire explicită la noi. Alte paragrafe din articol atrag atenţia asupra unor date cu semnificaţii majore pentru prezentul şi viitorul omenirii.

Site-ul Worldcat, aflat încă în stadiul Beta, vă pune la dispoziţie diverse informaţii despre cărţi, articole, muzică, clipuri video etc., care pot fi regăsite dupa autor, titlu, personaje, tematică etc.
Deocamdată materialele enumerate se regăsesc în 10 mii de biblioteci şi colecţii, dar pe măsură ce numărul acestora va creste vor mai apărea alte titluri.
Căutând, de exemplu “Petre Ţuţea” am gasit 33 de lucrări de şi despre gânditorul român.
Cuvântul “Transilvania” se regaseste în 744 de rezultate, “Bucuresti” (nu Bucharest) în 3460 de rezultate iar "Istoria Ramâniei" în 201 documente. Din cele 33 de titluri care apar pentru Ilie Nastase, unul singur este românesc, restul sunt in engleză, franceză, germană.
Fiecare rezultat are informaţii despre editor şi trimiteri la sursele unde poate fi regăsită cartea, articolul, CDul, DVDul, banda magnetică etc.

În aprilie, se împlinesc 47 de ani de când 4 puşti din Liverpool au adoptat pentru grupul lor muzical numele “The Beatles”. Deşi formaţia a existat doar 10 ani, The Beatles a rămas, până azi, cel mai faimos grup din istoria muzicii rock, cu peste 1,1 miliarde de discuri vândute în lumea întreagă. Celor cărora le mai face plăcere să îi asculte şi să-i vadă un site polonez le permite să descarce, în format wmv, multe din piesele lor de succes.

Cotidianul nigerian de limbă engleză This Day a publicat ieri 5 ianuarie o ştire pe care n-am găsit-o în presa românească, conform căreia la 15 ianuarie va avea loc la New Delhi o conferinţă internaţională având ca temă petrolul, sub egida Ministerului indian al Petrolului şi Gazelor Naturale.
Printre cele 10 ţări reprezentate la conferinţă prin miniştrii de resort figurează şi România, alături de Arabia Saudită, Iran, Nigeria, Qatar, Venezuela etc.
Ziarul nigerian consideră că miniştrii speră să rezolve multe din problemele internaţionale importante legate de problemele petrolului şi gazelor naturale.
India, ca şi China, manifestă un interes sporit în ultimii ani faţă de problema hidrocarburilor. Participarea celorlalte ţări, mari exportatoare de petrol, are probabil diverse explicaţii. Iată un teanc de informaţii care ar putea pune sub semnul întrebării aplicarea rezoluţiei Consiliului de Securitate privind programul nuclear iranian.
Dar noi ce căutăm în povestea asta?

Sarah McLachlan este o muziciană canadiană, cunoscută în special ca interpretă de muzică pop, deţinătoare a 3 premii Gramy şi a numeroase discuri de aur şi de platină, dobândite în Statele Unite şi Canada.
Un număr important din textele compoziţiilor sale vorbesc despre anomaliile lumii de azi. Sarah a participat frecvent la concerte şi campanii de strângeri de fonduri pentru pentru zonele defavorizate ale lumii şi pentru oamenii afectaţi de dezastre.
Clipul World on Fire, realizat în 2004, (pe care l-am găsit via Andrei Roşca) are inserate texte şi imagini care explică şocant ce înseamnă, în lumea a treia, cei 150.000 de dolari care reprezintă costul clipului şi care au fost donaţi în scopuri caritabile.
Cântecul e superb, iar mesajul copleşitor.

Un articol recent se referă la o colecţie amplă de eseuri scrise de specialişti din diverse ţări, publicată şi oferită spre descărcare de un Think Tank britanic, care prezintă o serie de piedici puse în calea progresului ştiinţei, ca urmare a unor informaţii incorecte sau insuficient verificate, răspândite prin mass media.
In cazul de faţă, termenul superstiţie nu presupune conotaţii mistice ci pur şi simplu inexactităţi acceptate de foarte multă lume. Interesant este că această definiţie este apropiată de cea pe care o găsim într-un dicţionar care explică termenii din Biblie şi care afirmă că superstiţia este: "a belief in something not justified by reason or evidence".
Lucrarea aminteşte că printre argumentele folosite de organizaţia Greenpeace împotriva extinderii producerii energiei electrice în centrale atomoelectrice este faptul că în urma exploziei de la Cernobil au murit 200.000 de oameni. Cifrele verificate, susţin autorii analizei, limitează numărul acestor morţi la 50.
Găsim referiri la unele argumente nefondate care se opun ingineriei genetice şi la faptul că prognozele catastrofale legate de schimbările climatice se bazează pe modele matematice a căror aplicare, în cazul în speţă, sunt discutabile.
Concluzia studiului este că progresul ştiinţific este frânat frecvent, în zilele noastre, de temeri care nu se bazeză pe fapte probate.

Nu ştiu în ce măsură au dreptate cei care au întocmit studiile, dar parcă am şi eu senzaţia că, în ultimii ani, presa are un apetit exagerat pentru scenarii catastrofale legate de ceea ce mâncăm, de aerul pe care il respirăm, de stressul la care suntem supuşi şi de tot felul de nenorociri care ne pândesc la tot pasul.

Iată un test care, răspunzând la întrebarea “cât e prea mult?”, permite oricui să-şi verifice comportamentul faţă de băuturile alcoolice. Pentru că testul e conceput pentru americani, se cere sa completati un zip code. Un număr format din 5 cifre, introdus în rubrica respectivă, vă permite sa depăşiţi această dificultate.

Unul din domeniile pentru care consumul de alcool constituie un pericol public foarte grav este circulaţia rutieră.
In Japonia, în august 2006, trei copii au fost ucişi si părinţii lor grav răniţi intr-un accident provocat de un tânăr de 22 de ani, aflat in stare de ebrietate. Acolo, accidentul a şocat populaţia întregii ţări. În afară de înăsprirea legislaţiei şi a controalelor poliţiei, industria japoneză a reacţionat şi ea imediat.
După un anunţ similar făcut de Nissan, Toyota creează o maşină care nu porneşte când şoferul este beat.
Realizată, într-un timp foarte scurt, de compania Tokai electric şi o companie de telefonie mobilă japoneză, o trusă, formată dintr-un dispozitiv care măsoară alcoolemia, cuplat la un telefon mobil, transmite la distanţă rezultatul alcooltestului, împreună cu fotografia şoferului, localizarea lui prin GPS şi ora verificării. Trusele, destinate şoferilor profesionişti, au fost achiziţionate, imediat după apariţia lor, de 30 de companii de transport.

Biroul de Statistică al Uniunii Europene, Eurostat, a dat deja publicităţii primele date comparative privind situaţia economică a celor 27 de state membre, deci şi a României şi Bulgariei, ne anunţă pagina în limba română a BBC din 2 ianuarie.
Din cifrele care nu ne spun mare lucru, am reţinut că în România agricultura are o pondere de 10,1 la sută în Produsul Intern Brut, faţă de 1,9 la sută cât este media europeană. Faţă de faptul că aproape jumătate din populaţia noastră trăieşte în mediul rural, restricţiile impuse exportului unor produse agroalimentare şi scăderea preţului cerealelor, s-ar putea să ne afecteze semnificativ.
Corelând această situaţie cu faptul că impozitul pe terenul agricol a cunoscut, în 2006, cea mai mare creştere procentuală de impozit din România şi că această creştere de impozit este o opţiune a guvernului nostru, mă miră faptul că n-am găsit în presă nici o analiză a viitorului apropiat al agriculturii româneşti.
Mi-am adus aminte că există o Agenţie de Strategii Guvernamentale. Acum când încerc să-l accesez, site-ul agenţiei nu funcţionează. Pe site-ul Guvernului am găsit un barometru rural realizat de suszisa agenţie, în august 2006, care oferă vorbe goale.

P.S. 5 ianuarie 2007
Parcă pentru a confirma îngrijorările mele din acest post, privind pericolele ce pândesc agricultura, deşi evident e vorba doar de o coincidenţă, un articol publicat azi de Hotnews demonstrează că fondurile europene alocate agriculturii sunt practic inabordabile.

În 2000 eram slujbaş într-o autoritate centrală a statului. Printre altele, aveam rolul de a pregăti adaptarea reglementărilor româneşti, la cele europene, în domeniul în care lucram.
Într-o zi şeful instituţiei a fost invitat la o informare despre negocierea condiţiilor de aderare la UE. Urma să vorbească un finlandez, profesor universitar în Belgia. Şefii de rang înalt aveau treburi mai importante, aşa că am fost expediat eu la acea prezentare.
Eram sub 20 de oameni în sală. Conferenţiarul ne-a spus că el fusesese adjunctul negociatorului şef al Finlandei la aderare, lucru care nu era scris în invitaţie şi ne-a rugat să ne prezentăm. Majoritatea celor prezenţi erau universitari, unul era demnitar, câţiva erau specialişti în ministere.
Deşi se vedea că se aşteptase la alt auditoriu, profesorul ne-a vorbit despre interesele ţărilor cu mare putere economică din Uniune, despre aparatul birocratic, nu întotdeauna competent, de la Comisia Europeană, despre comportamentul politicianist al unor parlamentari europeni şi despre necesitatea ca o ţară care se pregăteşte de aderare să-şi formeze specialişti în stare să apere principalele interese economice naţionale.
În pauză, s-a nimerit, să-mi beau ceaiul la aceeaşi măsuţă cu finlandezul. Îl interesa evoluţia de după ’89 a domeniului în care lucram. I-am dat lămuririle cerute, apoi l-am rugat să-mi dea un exemplu concret de clauză bine negociată de ţara sa. După o scurtă ezitare, mi-a povestit că în Finlanda alcoolul a rămas monopol de Stat, deşi acest fapt contrazice fundamental principiile economice comunitare.
„Am obţinut această derogare, demonstrând că, fără această măsură, graniţa noastră de 1000 de kilometri cu Rusia înseamnă pătrunderea alcoolului de contrabandă rusesc până în Spania. Acesta a fost argumentul, nu şi principalul nostru motiv, pentru excepţia obţinută. Am reuşit să obţinem şi alte excepţii.

Câţi dintre noi ştiu ce interese ne-am apărat la negociere? Aparent nu prea multe. Totuşi este evident că e mai bine să fim în UE, decât în afara ei.
Pentru ca avantajele să domine mai repede dezavantajele, cred că e nevoie de cât mai mulţi oameni care să afle ce trebuie făcut pentru binele public, în noile condiţii. Altfel se va lungi mult timpul în care binele îl vor simţi doar câteva sute de funcţionari români care se vor muta la Bruxelles şi clasa politică.

Vă cer permisiunea să vă atrag atenţia asupra unui articol apărut în Săptămâna financiară în luna octombrie. Dacă veţi avea răbdare să-l parcurgeţi, veţi descoperi puncte de vedere nu prea optimiste, dar şi soluţii precum cea prin care irlandezii cei săraci şi subdezvoltaţi au obţinut succesele care au uluit Europa.

Tag Tehnorati: capsulaTimpului

Daca nu l-aţi descoperit singuri sau dacă nu v-a atras nimeni atenţia asupra lui, dati-mi voie să mă bucur că vă pot oferi un dar de Anul Nou.
Îl cheamă iTips.ro/ şi oferă sfaturi practice pentru aproape orice.