În 2000 eram slujbaş într-o autoritate centrală a statului. Printre altele, aveam rolul de a pregăti adaptarea reglementărilor româneşti, la cele europene, în domeniul în care lucram.
Într-o zi şeful instituţiei a fost invitat la o informare despre negocierea condiţiilor de aderare la UE. Urma să vorbească un finlandez, profesor universitar în Belgia. Şefii de rang înalt aveau treburi mai importante, aşa că am fost expediat eu la acea prezentare.
Eram sub 20 de oameni în sală. Conferenţiarul ne-a spus că el fusesese adjunctul negociatorului şef al Finlandei la aderare, lucru care nu era scris în invitaţie şi ne-a rugat să ne prezentăm. Majoritatea celor prezenţi erau universitari, unul era demnitar, câţiva erau specialişti în ministere.
Deşi se vedea că se aşteptase la alt auditoriu, profesorul ne-a vorbit despre interesele ţărilor cu mare putere economică din Uniune, despre aparatul birocratic, nu întotdeauna competent, de la Comisia Europeană, despre comportamentul politicianist al unor parlamentari europeni şi despre necesitatea ca o ţară care se pregăteşte de aderare să-şi formeze specialişti în stare să apere principalele interese economice naţionale.
În pauză, s-a nimerit, să-mi beau ceaiul la aceeaşi măsuţă cu finlandezul. Îl interesa evoluţia de după ’89 a domeniului în care lucram. I-am dat lămuririle cerute, apoi l-am rugat să-mi dea un exemplu concret de clauză bine negociată de ţara sa. După o scurtă ezitare, mi-a povestit că în Finlanda alcoolul a rămas monopol de Stat, deşi acest fapt contrazice fundamental principiile economice comunitare.
„Am obţinut această derogare, demonstrând că, fără această măsură, graniţa noastră de 1000 de kilometri cu Rusia înseamnă pătrunderea alcoolului de contrabandă rusesc până în Spania. Acesta a fost argumentul, nu şi principalul nostru motiv, pentru excepţia obţinută. Am reuşit să obţinem şi alte excepţii.

Câţi dintre noi ştiu ce interese ne-am apărat la negociere? Aparent nu prea multe. Totuşi este evident că e mai bine să fim în UE, decât în afara ei.
Pentru ca avantajele să domine mai repede dezavantajele, cred că e nevoie de cât mai mulţi oameni care să afle ce trebuie făcut pentru binele public, în noile condiţii. Altfel se va lungi mult timpul în care binele îl vor simţi doar câteva sute de funcţionari români care se vor muta la Bruxelles şi clasa politică.

Vă cer permisiunea să vă atrag atenţia asupra unui articol apărut în Săptămâna financiară în luna octombrie. Dacă veţi avea răbdare să-l parcurgeţi, veţi descoperi puncte de vedere nu prea optimiste, dar şi soluţii precum cea prin care irlandezii cei săraci şi subdezvoltaţi au obţinut succesele care au uluit Europa.

Tag Tehnorati: capsulaTimpului