Nu reţin cine a lansat, zilele trecute, într-o emisiune televizată, ideea că ar trebui să ne aducem conducători politici din import.
Realitatea tristă este că, în afară de cei cu interese părtinitoare, nu cred că există un român care să declare, cu mâna pe inimă, că apreciază, fără rezerve importante, rezultatele obţinute de una din persoanele care au, sau au avut în ultimii 17 ani, un cuvânt decisiv de spus în conducerea ţării.
Mania mea de a răscoli webul mi-a adus în faţa ochilor o pagină care se ocupă de performanţa politică a unor conducători de state (împăraţi, regi, preşedinţi, primi miniştri) care şi-au pus amprenta asupra istoriei ţării lor.

Pagina de web la care mă refer zice că rezultatul unei guvernării trebuie apreciat prin influenţa pe care a avut-o asupra creşterii calităţii vieţii în perioada respectivă şi propune o corelaţie a indicelui de performanţă al conducătorului analizat cu 4 caracteristici:
- raţionalitate;
- autoritate;
- spirit de aventură,
- inspiraţie.

Înţeleg că evaluarea e alcătuită de un grup de psihologi şi matematicieni.
Între conducători prezentaţi figurează, printre mulţi alţii, Iulius Cezar şi Lenin, Ecaterina cea Mare şi Sadam Hussein, Kennedy şi Miloşevici, Tony Blair şi Mao Zedong.
Români nu sunt printre ei. Pentru că azi aniversăm Unirea Principatelor, mi-ar fi plăcut să-l fi găsit pe Alexandru Ioan Cuza pe listă, căci de numele lui sunt legate, aşa cum vedeţi pe link, îmbunătăţiri fundamentale ale calităţii vieţii în Principatele Române.

În zilele noastre, alegătorii neimplicaţi politic (practic majoritatea) votează, cel mai adesea, în funcţie de imaginea creată de mass media şi de formatorii de opinie profesionişti. Ori, la noi, aceste zone sunt infestate frecvent de interese mercenare.
Chiar dacă acceptăm că n-are cum să nu conţină elemente discutabile, zău merită să parcurgeţi pagina.