Radio Time a selecţionat zeci de mii de posturi de radio şi vă permite să ascultaţi o bună parte din cele care accesibile pe Internet. Gruparea lor se face după tematică sau după localizare. Veţi găsi, de exemplu 258 de posturi axate pe tehnologie, 497 de posturi care se ocupă de sănătate, multe mii de posturi specializate pe diverse genuri muzicale.
Căutând după locaţie, am găsit 46 de posturi de radio româneşti din care doar 9 pot fi ascultate prin Radio Time. Calitatea audiţiei mi se pare foarte bună.

Cu 15 ani în urmă a fost elaborat în Uniunea Europeană un sistem de etichetare care garantează că o serie de produse îndeplinesc anumite norme de calitate.
Informaţia pe care am găsit-o se referă la 4 tipuri de etichete. Există cam 700 de produse care poartă cel puţin una din aceste etichete.

Pe produsele realizate în ferme, cu ingrediente care sunt în proporţie de minimum 95% substanţe organice, se aplică eticheta deosebit de apreciată “Organing farming”.
Mă îndoiesc că marile companii Friesland, Danone, LaDorna si Hochland care domină piaţa lactatelor româneşti sunt interesate să se producă astfel de produse la noi. Profitul e mult mai mare pentru produsele cu un procent important de aditivi alimentari.
Iar marile companii trebuie să fie sprijinite prin politici guvernamentale, nu?

Iată părerea lui Gerbrant de Boer, directorului general al Friesland România, cel mai mare jucator de pe piata produselor lactate, publicată în Ziarul Financiar, în aprilie 2006: "Cresterea puterii de cumparare va determina o crestere a pietei, însa ritmul nu ar fi mai mare de 2-3% anual. Un ritm mult mai accelerat, de 10-15%, ar putea fi atins anual în conditiile în care s-ar reduce piata neagra (vânzarile din piete agroalimentare - n. red. ZF), situatie care depinde în mare parte de masurile luate de autoritati".
Răspunzând dezideratului Domnului de Boer, ne grăbim, în consecinţă, să respectăm normele europene privind transhumanţa şi interdicţia vânzării produselor lactate de către producători în afara judeţului lor.

Ieşind din limitele temei propuse, constat că alte norme ieftinesc grâul românesc şi scumpesc pâinea, că unele scumpiri se datorează "consultanţelor tehnice" impuse de organele de control, că impozitul pe terenul agricol a crescut în anul 2006 de 30-40 de ori, depăşind cu mult orice altă creştere procentuală de impozit. Importăm chiar şi grâu, ceapă sau mărar. Aşa s-a ajuns ca 50% din creşterea deficitului bugetar al ţării, în 2006, să se datoreze produselor alimentare.
În schimb refuzăm cu obstinaţie să respectăm normele europene pentru taxa de primă înmatriculare, avantajând practic doar producătorii şi importatorii de autovehicule noi, căci numărul Daciilor mai vechi de 10 ani este de ordinul milioanelor şi depăşeşte de sute de ori numărul maşinilor second hand vechi care ar fi eventual importate. Banii ce vor fi restituiţi păgubiţilor vor fi plătite evident din impozitele noastre şi nu de cei care persistă în această decizie.
S-or fi trimis şi pentru aceste măsuri bileţele sau valize cu bani?

Revenind la subiect, credeţi că sunt speranţe să apară cândva şi produse româneşti care să poarte una din etichetele de certificare europeană?

Am aflat de la televizor că cele şase organizaţii neguvernamentale grupate în Coaliţia pentru o Guvernare Curată au iniţiat un miting pentru sprijinirea ministrului justiţiei Monica Macovei şi a luptei împotriva corupţiei.
Am auzit de Coaliţia pentru o Guvernare Curată în toamna lui 2004, când am putut afla, de pe site-ul ei, informaţii despre unii candidaţi pentru Parlament ai Uniunii PSD+PUR şi ai PRM, priviţi din unghiul eventualei implicări în acte de corupţie.
Cele şase ONGuri acordau atunci încredere deplină candidaţilor alianţei DA.
În ultima vreme, gruparea de ONGuri a început să se implice iar în acţiuni legate de monitorizarea corupţiei,

Ne-am obişnuit ca manifestaţiile organizate la noi să exprime fie revendicările unor categorii profesionale (taximetriştii, personalul didactic) sau ale salariaţilor unei companii (Poşta, Tractorul Braşov), fie interesele unor grupuri restrânse (păgubiţii FNI, adepţii lui Gregorian Bivolaru).

Să fie faptul că societatea civilă începe să iniţieze manifestaţii având ca temă un anumit punct de vedere privitor la o temă de interes general, un semn că începem să ne apropiem de mentalităţile europene?

Cu ajutorul a 12 camere de supraveghere, puteţi vedea în direct ce se întâmplă acum în Times Square din New York, celebra zona care include intersecţia dintre Broadway şi Seventh Avenue.
Dacă aveţi răbdare, camerele sunt comutate pe rând şi vă oferă o rezoluţie excelentă.
Dacă vă grabiţi, alegeţi diverse unghiuri de vizualizare, dar în imagini mai mici: camera 10 oferă un plan larg al intersecţiei, camera 7 – o vedere de sus, alte camere vă arată magazine, pietoni pe trotuar sau traversând strada.
Ţineţi seamă de faptul că ora New Yorkului este cu 7 ore înaintea noastră.

Aflu de pe site-ul Bloombiz.ro că o echipa de chimişti japonezi a elaborat un procedeu care permite stocarea unui volum mare de date, pentru perioade îndelungate, în genele unor bacterii.
Datele alfanumerice se transcriu în compusi chimici care sunt înscrişi apoi pe o secvenţă de gene a bacteriei.
Eu n-am înţeles mare lucru din informaţia preluată de la Agenţia France Presse via NewsIn, dar presupun că unii cititori mai avizaţi decât mine vor şti unde să caute informaţii mai amănunţite.

Un site care răspunde la întrebări de tot felul ne spune care sunt cele mai vechi 12 oraşe din lume, locuite continuu până azi. Majoritatea se află în Orientul Mijlociu.
Cel mai vechi oraş din lume este considerat Byblos, situat în prezent în Liban, la Nord de Beirut. Byblosul a fost populat permenent din mileniul al cincilea înainte de Cristos. Oraşul a purtat diverse nume, date de diversele stăpâniri care s-au perindat prin acele locuri. Perioada sa de maximă înflorire pare să fi fost cu 2000 de ani înainte de Cristos, când era cel mai important port fenician la marea Mediterană.

Andrew McAfee, profesor asociat la Harvard Business School, publică pe blogul său un articol în care îşi pune problema modului în care ar reacţiona conducerile corporaţiilor dacă s-ar confrunta, prin reducere la absurd, cu apariţia, în chip de tehnologii noi, inexistente până în prezent, a comunicaţiei prin e-mail şi a telefoniei mobile, în situaţia în care companiile s-ar baza, în ceea ce priveşte Internetul, doar pe tehnologia modernă a platformelor, specifică mecanismelor web 2.0. Autorul consideră că o astfel de situaţie i-ar înspăimânta pe conducătorii companiilor.
Cred că merită să urmăriţi raţionamentul care jonglează cu o ipoteză construită pe ideea că modelele antreprenoriale bazate pe conceptul web 2.0 au ajuns în stadiul de paradigmă.
Când parcurgeţi articolul, trebuie să ţineţi seamă de faptul că în Statele Unite penetrarea produselor informatice de ultimă generaţie în activitatea curentă a companiilor este mult superioară celei de la noi.

Pentru persoanele interesate ca telefoanele lor mobile să nu poată fi folosite de altcineva, un dispozitiv de mici dimensiuni şi cu un preţ nesmnificativ, înglobat în aparat, blochează telefonul dacă nu recunoaşte amprentele digitale ale proprietarului.

Printre temele certurilor dintre politicienii nostri la televizor este şi cea legată de complicaţia alegerii unui model de vot uninominal. Cu ideea în sine toţi se prefac că sunt de acord.
Un site al Uniunii Interparlamentare pune la dispoziţia celor interesaţi de această temă date despre parlamentele din mai toate ţările lumii.
Pe site veţi găsi informaţii generale despre fiecare cameră legislativă, descrierea sistemului electoral, rezultatele ultimelor alegeri, arhiva cu rezultatele alegerilor din trecut, informaţii despre mandatul şi statutul parlamentarilor etc.
În partea de jos a fiecărei pagini selectate puteţi alege informaţiile care vă interesează.

Am testat pagina Senatului României. În zona numită „Status”, informaţiile despre îndemnizaţii, facilităţi şi servicii nu sunt actualizate din 1995, când îndemnizaţia de senator era un milion şi jumătate de lei iar aleşii nu aveau alte multe avantaje pe care şi le-au acordat cu largheţe de atunci şi nici drepturi speciale pentru pensii. Ciudat este că, în schimb cei care transmit informaţii Uniunii Interparlamentare au avut grijă să comunice mai recenta obligaţie de declararare a averii (despre care nu se spune că e inutilă în lipsa legii ANI) şi faptul că preşedintele Camerei Deputaţilor este Bogdan Olteanu.
La sfârşitul paginii aflăm că legea nu prevede pentru parlamentarii români un cod de conduită şi nici reguli pentru relaţiile cu grupurile de interese.
Interesant este că în parlamentul unicameral din Albania 100 de deputaţi sunt aleşi prin vot uninominal iar 40 pe listele partidelor.

Publicaţia franceză L'Internaute a efectuat un sondaj cu tema “Ce vă sugerează Transilvania”. Răspunsurile nu sunt încurajatoare pentru o ţară europeană în care Enescu, Elvira Popescu, Brâncuşi, Eugen Ionesco au fost personalităţi de prim rang.
Şi mai trist este faptul că autorul sondajului îşi lămureşte cititorii că Transilvania este o regiune din centrul României, înconjurată de Alpi şi Carpaţi.
Există deci şi prin ţările considerate faruri ale culturii, jurnalişti care scriu cu dezinvoltură despre diverse subiecte fără să se documenteze.

În lipsa unor teme importante precum bileţelele persoanelor din fruntea statului, simulările la votarea in Parlament şi altele asemenea, ziarul britanic The Times se ocupa zilele trecute de întâlnirea de la New Delhi între miniştrii de externe ai Rusiei, Chinei şi Indiei, ţări care deţin mai mult de jumătate din armamentul nuclear mondial şi ale căror populaţii însumate reprezintă 40% din omenire. Întâlnirea a avut rolul declarat „de a promova armonia şi înţelegerea internaţională”. Rusia vinde tehnologie nucleară Iranului iar India şi China sunt deosebit de interesate de importul de gaz din Iran notează cotidianul britanic care apreciază că, prin intenţia de a construi o lume mai democratică „multipolară”, cele trei ţări par să instituie un parteneriat strategic menit să se opună poziţiei dominante americane în lume.

Agenţia rusă de ştiri Novosti consideră această întâlnire ca fiind una de rutină, iniţiată de preşedintele Camerei de Comerţ Evgheni Primakov, fost ministru de externe al Rusiei.

Chiar înaintea acestei întâlniri, dar imediat după discursul pronunţat la Conferinţa pentru Securitate de la Munchen, apreciat ca cel mai agresiv atac împotriva Statelor Unite si aliaţilor săi occidentali de la încheierea războiului rece, preşedintele Putin a efectuat, conform aceleiaşi agenţii, o vizită în Arabia Saudită, Qatar şi Iordania, având ca principale teme de discuţie gazul, terorismul şi Palestina. Preşedintele rus a declarat la Aman că la dezvoltarea cooperării ruso-arabe a avut o contribuţie esenţială Consiliul economic ruso-arab iniţiat de Evgheni Primakov, amintit şi mai sus.
Să conteze oare liderul rus pe sprijinul unei zone de influenţă care ar depăşi cu mult puterea decedatului lagăr socialist?

Pornind de la renaşterea poziţiei agresive a Rusiei faţă de occident, un cunoscut pretindea că şi la noi renaşte cândva atotputernica secţie de cadre a CC al PCR, condusă de Elena Ceauşescu, sub denumirea Rompetrol.

Aflăm frecvent din ziare sau de la televiziune câte ceva despre românii din Italia şi din Spania. Informaţiile despre românii din Anglia şi Franţa sunt centrate poate mai des decât e cazul pe cerşetori. În Germania sunt numeroşi români care au avut un renume în mediul artistic românesc. Despre românii din Elveţia nu se scrie mai deloc.
Site-ul Casa românilor din Elveţia nu aparţine unei organizaţii ci este prezentat ca fiind creaţia a cca 20 de oameni dintr-un mare număr de localităţi şi îşi are originea în grupul de discuţii Yahoo al românilor din Elvetia iniţiat în 2003.
Sunt prezentate evenimente culturale româneşti, bisericile româneşti, câteva organizaţii şi iniţiative ale românilor din ţara cantoanelor, informaţii de tot felul.
M-am oprit la cele câteva interviuri cu studenţii care scot în evidenţă diferenţele foarte mari dintre învăţământul universitar românesc şi cel elveţian.
Românii din Elveţia nu se arată a fi pasionaţi de politica românească. O întrebare pusă alaltăieri pe forum, într-o formă nu prea admirativă pentru politicienii români, privind propunerea preşedintelui de a declanşa un referendum pe tema votului uninominal a primit doar 3 răspunsuri, toate pentru. De mult mai mult succes se bucură tema întâlnirii româncelor de Ziua femeii, călătoriile, glumele.
Iată un banc cules de pe forum:
Ora de anatomie la Facultatea de Medicina.
Profesorul:
- Prima calitate a unui viitor medic este ca nu trebuie sa ii fie greata. Priviti - si baga un deget in fundul cadavrului, apoi il baga in gura.
Dupa care intreaba:
- Cine face ca mine?
Vine un student, baga degetul in fundul cadavrului si dupa aia il baga in gura.
Profesorul: - A doua calitate a unui viitor medic trebuie sa fie spiritul de observatie: eu am bagat un deget in fundul cadavrului, si altul in gura.

Accesând site-ul Turning the Pages, puteţi răsfoi online 16 documente unicat din celebra British Library. Printre ele figurează primul atlas al Europei alcătuit de Gerardus Mercator în 1570, cea mai veche tipăritură din lume (anul 868, în China), un caiet cu schiţele unor mecanisme desenate de Leonardo Da Vinci, manuscrisul cărţii Alice în ţara minunilor, cu ilustraţiile autorului.

Durata incărcării documentelor depinde evident de viteza conexiunii, iar pentru simularea răsfoirii trebuie să faceţi câteva încercări pentru a găsi poziţia optimă a mouse-ului. Am reuşit să întorc paginile şi plasând mouse-ul pe verticala centrală şi ţinând tasta stângă apăsată câteva secunde.
Cred că e util să parcurgeţi condiţiile tehnice.

Un articol publicat cu câteva luni în urmă pe site-ul BBC constata că una din problemele acute cu care se cofruntă industria britanică este generată de scăderea importantă a numărului de tineri cu studii în domeniul IT.

Înfiinţată în 1957, the British Computer Society (BCS) este o organizaţie cu o pondere semnificativă în rândul specialiştilor din IT. Prin cei 50 de mii de membri din peste 100 de ţări, BCS exprimă puncte de vedere însuşite de mulţi profesionişti importanţi din domeniul informaticii.
Un articol publicat la sfârşitul lunii ianuarie pe site-ul BCS şi intitulat sumbru The death of computing demonstrează că, în ţările dezvoltate, se manifestă o scădere importantă a interesului tinerilor pentru specializarea în domeniul calculatoarelor. În Statele Unite, de exemplu, numărul studenţilor care studiază ştiinţa computerelor a scăzut cu 39% între anii 2000 şi 2005. Un fenomen similar se constată în Australia.
Autorul face o analiză multilaterală a evoluţiei viitoare a necesităţilor omenirii, în care utilizarea procedurilor informatice devine indispensabilă în toate domeniile de activitate şi atrage atenţia asupra nevoii de a regândi metodele ocidentale de studiu în domeniu, pentru a atrage din nou studenţii.
În schimb, în fiecare an, peste 100 de mii de tineri indieni bine pregătiţi obţin diplome în informatică şi sunt disponibili pentru nevoia de specialişti IT din cele mai diverse domenii. Companii precum Microsoft, Hewlett-Packard şi Siemens au înfiinţat filiale pentru dezvoltarea de software în India.

La noi se manifestă o apetenţă vizibilă a tinerilor pentru specializarea în marketing, jurnalism, publicitate, PR şi alte domenii similare, în timp ce în segmentul de învăţământ superior destinat specializării în calculatoare nu se constată progrese vizibile. Acest fapt, semnalat de regretata profesor Irina Athanasiu, cu aproape 10 ani în urmă, în articolul Şcoala de calculatoare e în pericol! şi confirmat recent de o constatare din Ziarul de Iaşi, poate influenţa negativ toate domeniile de activitate, exporturile şi mai ales investiţiile străine în România, pentru că de calculatorişti au nevoie şi bancile şi companiile de construcţii şi fabricile de lactate şi spitalelele şi administraţia de Stat.
Totuşi, nu e cazul să ne mirăm că astfel de probleme nu prezintă interes pentru jurnaliştii din presa centrală românească, prea ocupaţi cu intrigile politice ca să-şi pună problema ce s-ar întâmpla dacă informaticienii de la ziarul sau postul de televiziune în cauză i-ar părăsi.

Am primit prin e-mail un test simpatic despre care se zice că este folosit în Irlanda pentru atestarea profesorilor în învăţământ. Testul este formulat în româneşte. În consecinţă, gândiţi soluţiile în limba română.
Dacă vreţi să încercaţi să-l rezolvaţi, opriti-vă după a patra întrebare, pentru că răspunsurile sunt publicate în continuare, fără un spaţiu gol.
Îl puteţi descărca din raftul în care l-am depozitat.

Printre noutăţile specifice conceptului web 2.0 figurează site-urile care oferă posibilitatea de a asculta în streaming un post virtual de radio cu muzica aparţinând unei categorii selectate de ascultător.
Am citit în câteva bloguri, păreri bune despre Pandora, un site-post de radio muzical personalizabil. Am ascultat şi eu câteva melodii dar, în destule cazuri, asocierile făcute de Pandora cu interpretul preferat de mine s-au potrivit ca nuca-n perete.

Un prieten mi-a sugerat un site similar numit Accuradio, recomandându-mi totodata să am în vedere melodiile dedicate sărbătorii Sfântului Valentin.
Dacă i se încadrează în preferinţe, oferiţi-i ei (lui) mâine, de ziua îndrăgostiţilor, una din selecţiile dedicate acestei zile. Calitatea streamingului este ireproşabilă.
Posibilităţile oferite de Accuradio mi se par net superioare soluţiilor oferite de Pandora.
Selecţia se face după gen. Puteţi alege muzică rock, pop, country, jazz, latino etc. sau chiar muzică clasică. Pentru fiecare gen există subdiviziuni.
Când ascultaţi, sunteţi informaţi asupra titlului piesei, asupra compozitorului, interpretului, orchestrei, anului interpretării. Dacă nu simpatizaţi anumiţi interpreţi, formaţii sau orchestre, le puteţi elimina din propuneri.
Am ascultat cu plăcere o selecţie de compoziţii clasice pentru pian, care includea, printre altele, preludiul la concertul nr. 20 în Re minor de Mozart, o nocturnă de Chopin, un fragment din concertul nr. 1 de de Ceaicovski, un studiu de Rachmaninov, o sonată de Shubert.

Deşi e destul de nou, Accuradio susţine că are acces la un volum de piese muzicale care îl clasează pe una din primele cinci poziţii în lume şi că are cca un milion de ascultători unici pe lună, cam cât marile posturi de radio din New York.

Despre Oprah am auzit cu toţii. Ştim că e cea mai bogată şi cea mai apreciată vedetă de televiziune din lume. Google întoarce cca două milioane de rezultate pentru numele ei.
Suplimentul Your Money al publicaţiei Wall-Street.ro publică un articol amplu care ne povesteşte în detaliu viaţa acestei femei de 53 de ani care este apreciată ca fiind una din cele mai influente personalităţi de pe glob.

Leonardo Da Vinci, cea mai multilaterală personalitate a Renaşterii italiene este prezentat în enciclopedii ca pictor, sculptor, arhitect, scriitor, muzician, inginer, matematician, anatomist, fizician, astronom, deşi multe din aceste specialităţi nu existau în secolul al XV-lea şi la începutul secolului al XVI-lea.
Schiţa alăturată realizată de Da Vinci, se pare în 1486, reprezintă un aparat de zbor care are unele similitudini cu elicopterele din zilele noastre.
New York Times semnalează că o companie de robotică a realizat, în baza ideii geniului renascentist, un mic aeromodel telecomandat, de tip ornitopter (aparat care zboară mişcând aripile ca o pasăre sau o insectă) botezat Dragonfly.
Există în articol şi un un link către un fimuleţ de pe You Tube cu jucăria în zbor. După părerea mea e mai reuşit filmul cu o altă demonstraţie făcută probabil de firmă.

Într-un post publicat în 7 septembrie 2000 şi intitulat Weblogs: a history and perspective, Rebecca Blood, blogger din aprilie 1999, cu blog activ şi azi, se referea la o statistică de la începutul anului 1999, care constata existenţa a 23 de bloguri.
Anul 1999 pare să fie anul primei creşteri semnificative şi al diversificării blogurilor.
În iulie 1999, Pitas.com oferea prima platformă gratuită pentru bloguri.
În ceea ce priveşte viitorul blogurilor, Rebecca îşi exprima atunci convingerea că blogurile vor constitui o contrapondere a consumatorului de rând la bombardamentul cu informaţii controlate de interesele corporaţiilor.
Constatăm azi că, deşi numărul blogurilor care se referă la interesul public (uneori opus celui al companiilor de tot felul) este nesemnificativ în oceanul de jurnale intime, de bloguri de divertisment, de informaţii culturale etc., ponderea blogurilor corporate este în creştere rapidă.
Postul din anul 2000 oferă multe alte informaţii interesante.

În anul 2002, Rebecca Blood a publicat cartea “The Weblog Handbook: Practical Advice on Creating and Maintaining Your Blog” în care se referă, printre altele şi la Etica blogurilor.

Am amintit de textul Rebeccăi pentru că s-a tot discutat la noi despre codul codul de conduită pe blog iniţiat de câţiva membri ai Netoo care uită câţi jurnalişti nu respectă, de exemplu, art. 8 din codul deontologic al Clubului Român de Presă care precizează:
"In exercitarea profesiei si in relatiile pe care le intretine cu autoritatile publice sau cu diverse societati comerciale, ziaristului ii sunt interzise intelegeri care ar putea afecta impartialitatea sau independenta sa".
Să mai amintim că termenul “rezonabil” din codul deontologic elaborat de Conventia Organizatiilor de Media lasă portiţe pentru multe ticăloşii care, din unghiul unor ziarişti, magistraţi şi mai ales politicieni români, se încadrează în limitele rezonabilului.
Iată un extras din acest cod:
2.2.1. Informatia trebuie delimitata clar de opinii. Jurnalistul va face demersuri rezonabile în acest sens.
2.2.2. Jurnalistul va verifica informatiile în mod rezonabil înainte de a le publica si va exprima opinii pe o baza factuala. Informatiile vadit neadevarate, sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice sa creada ca sunt false nu vor fi publicate.

Nu e imposibil ca unii din vizitatorii acestui blog să fie interesaţi de istoria Uniunii Europene.
În baza unui tratat semnat în 1951, 6 ţări au constituit în 1952 “Comunitatea Cărbunelui şi Oţelului”.
Extinderea cooperării economice a celor 6 state şi la alte domenii a determinat modificarea, în 1957, a vechii denumiri în Comunitatea Economică Europeană, cunoscută şi sub numele de Piaţa Comună.
Acest nume a fost păstrat 35 de ani deşi, între timp, numărul statelor membre s-a dublat.
În baza tratatului semnat de cele 12 state membre în 1992, la Maastricht (tratatul a intrat în vigoare în 1993), Comunitatea economică a căpătat valenţe noi şi şi-a adăugat componente de comunitate politică, sub numele de Uniunea Europeană.

Aici găsiţi o prezentare animată a extinderii Uniunii din 1952 până astăzi.

Site-ul, disponibil în 19 limbi, oferă accesul la documentele scrise şi materialele audiovizuale privind organismele, mecanismele, bazele de date, terminologia, legislaţia şi statisticile UE. Prin e-mail sau printr-un telefon gratuit accesibil din ţările membre puteţi obţine lămuriri suplimentare.
Site-ul este semnalat de Info Kappa

Constat adesea cu invidie că bloggerii care se referă frecvent în posturi la organele sexuale masculine şi feminine folosind cuvintele p**a se bucură de apreciere în rândul tinerilor cititori de bloguri. Dacă mai adaugă şi câte un filmuleţ pornografic, succesul e asigurat.
Încerc să fur un pic din traficul bloggerilor iubitori de vulgarităţi, atrăgându-vă atenţia asupra caricaturilor lui Vidu în care veţi găsi, dacă le veţi parcurge, numeroase referiri la tematica sexelor prezentate fără perdea, dar, după părerea mea, desenate cu haz şi inspiraţie. Dacă vă interesează cumva şi caricaturile lui Vidu cu alte subiecte, nu ezitaţi să vizitaţi planul site-ului.

Vreau să cred că nu e posibilă o asociere a caricaturilor lui Vidu cu etalarea vulgarităţilor din unele bloguri care se adaugă numeroaselor surse de intoxicare a minţilor şi caracterelor în formare.

Unul din subiectele scuipate cu poftă de presă, înainte de scandalul referendumului, a fost faptul că Traian Băsescu şi-a permis să-i spună lui Bill Gates că piratarea programelor Microsoft a fost, "la începutul anilor ’90, o investiţie în prietenia faţă de compania americană şi de Bill Gates în educarea tinerei generaţii".
Nimeni din mass media nu s-a obosit sa spună că Băsescu a precizat că atunci nu aveam legislaţie în domeniu.

În general, încerc să scriu în acest blog despre subiecte care nu se găsesc pe toate drumurile. Fac excepţie de această dată, pentru că m-a mirat prezenţa lui Cătălin Teniţă, care este – după părerea mea – una din cele mai lucide şi echilibrate voci din blogosfera românească, printre cei care îl condamnă “jurnalistic” pe Băsescu pentru această afirmaţie (de altfel nu prea corect formulată).
Nu e adevărat ce a zis Băsescu? Câţi dintre cei care ne-am permis să cumpărăm cu banii noştri un calculator atunci, când nu exista o lege a drepturilor de autor, au platit şi Windows 3.0 pe care l-au instalat? Nu cunoaşte Bill Gates procentul de piratare din Europa centrală şi răsăriteană? Că n-o fi de bon ton să zici aşa ceva e posibil, dar de aici până la afirmaţia pe care am găsit-o în destule ziare cum că Băsescu – care zice multe lucruri insuficient gândite – ar elogia pirateria software, drumul e lung.

Conform Business Software Alliance, procentul de piratare software era, în 2005, în Romania de 72%, ceea ce corespundea unei pagube de 111 milioane de dolari, în China de 86%, cu o pagubă de 3884 milioane dolari, în timp ce în USA piratarea de 21% aducea pagube de 6895 milioane dolari, adică de 62 de ori mai mari decât in România.
Conform aceluiaşi document, în 1994, piratarea in România era de 94% iar în Statele Unite de 31%.
Daţi-mi voie să estimez că paguba adusa Microsoftului era, faţă de numărul de calculatoare existent la noi in 1994, de 1000 de ori mai mică decat cea adusă de piratarea americana.
Imi mai permit să vă reamintesc că Legea dreptului de autor şi a drepturilor conexe a fost adoptată în România în 1996, drept care până atunci piratarea unui program nu încălca legea.
Oare măcar în treaba asta, n-are dreptate Băsescu? S-ar fi putut perfecţiona oare românii care lucrează azi la Microsoft doar în puţinele ore cât aveau acces atunci la un calculator în facultate?

Una din cele mai admirate construcţii noi din New York este Hearst Tower, noul sediu al Corporaţiei Hearst, inaugurat la 9 octombrie 2006. Clădirea, considerată ca fiind cea mai ecologică din New York, este realizată cu 20% mai puţin oţel decât necesarul uzual şi consumă cu 25% mai puţină energie decât orice altă construcţie echivalentă din metropolă, asigurând totodată un confort deosebit personalului. Forma turnului are şi ea o contribuţie la obţinerea acestor performanţe.
Vă aminteşte această formă ceva cunoscut?
Publicaţia românească Observatorul din Toronto, Canada publică un articol semnat de Gabriel Teodor Gherasim din New York în care autorul susţine că arhitectul Norman Foster a fost inspirat în alegerea formei clădirii de coloana infinită a lui Brâncuşi.
Chiar dacă n-am mai găsit această aserţiune nicăieri în altă parte, articolul compatriotului nostru conţine multe informaţii interesante.

Mulţi ne întrebăm cum e posibil ca majoritatea parlamentarilor să se încrânceneze în anihilarea legii privind Agenţia Naţională de Integritate, deşi presiunile Uniunii Europene pentru ca această lege să nu fie golită de conţinut sunt insistente, chiar ameninţătoare.
Noi, oamenii de rând, ne-am obişnuit cu ideea că aproape toţi parlamentarii abuzează de poziţia lor pentru a se îmbogăţi.
Tunuri dau şi unii oameni implicaţi politic din alte ţări. Cel mai celebru dintre ei este probabil George Soros care s-a ales cu un miliard de dolari în dauna Trezoreriei Britanice, în 1992. Numai că speculaţia lui Soros, chiar sinistră cum era, nu a încălcat legea.
Eram convins că, în 17 ani de la căderea comunismului, oamenii aflaţi în vârful piramidei noastre politice au învăţat să intoducă o tentă de legalitate în tertipurile prin care se înavuţesc .
Aflu cu stupoare dintr-un articol publicat în revista economica lunara Bilanţ că mulţi demnitari sfidează legea, neobosindu-se măcar să-şi completeze declaraţiile de avere astfel încât să nu cuprindă neconcordanţe stridente.

Un exemplu şocant din articol îl constituie Mircea Geoană, în ale cărui conturi lipsesc explicaţii pentru o creştere de 80 de mii de dolari, între mai 2005 şi decembrie 2006.

Tot de acolo am aflat că din ultima declaraţie de avere a Ministrului de Finanţe Sebastian Vlădescu, au dispărut 4 din cele 5 firme în care era implicat ca şi când le-ar fi făcut cadou cuiva (cui?). Această din urmă anomalie am găsit-o şi eu pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice.

Zilele trecute, ziarul Gardianul susţinea că Preşedintele AVAS Teodor Atanasiu (fostul Ministru al Apărării) şi proaspătul Ministru al Agriculturii Dan Motreanu sunt asociaţi în plasarea propriilor rude şi prieteni în zone de decizie din multiple domenii strategice care sunt şi surse de îmbogăţire rapidă, inclusiv în alocarea de fonduri europene pentru agricultură.
În declaraţiile lor de avere şi de interese Teodor Atanasiu şi Dan Motreanu par a fi oameni din clasa mijlocie. Singurul element comun în declaraţiile lor este o societate de consultanţă din Alba Iulia, la care sunt asociaţi.

M-am uitat, pe site-ul Senatului, peste câteva declaraţii de avere şi de interese ale membrilor Comisiei Juridice, pentru că acolo s-a dat ultima lovitură legii care ar permite controlul averilor demnitarilor.

Vicepreşedintele Comisiei juridice, Doru Ioan Tărăcilă, bogătaş de Călăraşi, sfidează „prostimea”, nedeclarând nimic, atât la începutul cât şi la sfârşitul anului 2006.

Antonie Iorgovan are câştiguri medii din avocatură şi şi-a „împrumutat” nişte rude cu 115 mii de Euro pentru "plasamente în afaceri imobiliare".

Senatorul Şerban Nicolae declară sub semnătură că redactarea deficitară a formularului face imposibilă identificarea exactă şi completă a unor elemente ce trebuie înscrise în declaraţie. Drept care nu le declară.

Doamna Norica Nicolai scrie aproape indescifrabil. Apar sume de bani în rubricile în care se înscriu anii, presupun că sunt amestecaţi cu nonşalanţă, în decembrie 2006, leii vechi cu leii noi căci Domnia sa are un venit anual de 44 de mii de lei, soţul câştigă 216 milioane din dividende iar fiica sa primeşte o alocaţie lunară echivalentă cu 50 de mii de Euro. Doamna Nicolai e juristă, ca şi colegii săi menţionaţi mai sus, şi semnează că pentru inexactitatea sau caracterul incomplet al celor declarate răspunde potrivit legii penale.

Mă opresc aici. Cred că aceste declaraţii sunt date, pur şi simplu, în bătaie de joc şi că membrii menţionaţi ai Comisiei Juridice, alături de foarte mulţi alţi demnitari, sunt convinşi că vor putea trage sforile în aşa fel încât ei să poată fi deasupra legii. În consecinţă, e normal să lupte cu ghiarele şi cu dinţii împotriva unei autorităţi care să aibă forţa de a le controla fraudele.

Tare mi-e teamă că vor reuşi.

Autoritatea de Reglementare în Comunicaţii propune ca din 2 februarie 2008 să formăm pentru apelul telefonic în orice reţea (inclusiv Romtelecom) un număr format din 10 cifre (prefix naţional +indicativ de arie geografică + număr local), pentru toate apelurile locale şi interjudeţene.

O prietenă din Paris, expert în servicii online şi on demand din domeniul informaticii, mi-a atras atenţia asupra unei videoconferinţe-atelier care va avea loc MÂINE 5 FEBRUARIE LA ORA 20 (ORA NOASTRĂ), prin Internet, într-o cafenea pariziană. La videoconferinţă ar putea participa şi unii români care se ocupă de e-papers, VOIP, telefonie mobilă, publicitate prin Internet, PR in noile tehnologii şi multe altele, cu condiţia să vorbească franceza cu o fluenţă acceptabilă.
Filmul precedentei întâlniri îl puteţi vedea aici.
După părerea prietenei mele, coordonatorul videoconferinţei, Jean-Michel Billaut „est un super guru de veille nouvelles technologies”.
Poate am făcut rău că n-am postat acest mesaj ieri, când am primit e-mailul, mai ales că e nevoie de înscriere.
Tot aşa, e posibil ca ideea să nu intereseze pe nimeni din cei care vor trece pe aici.

Printre multele produse pe care le oferă Google este şi Google Trends, un mecanism care compară frecventa căutărilor cu motorul de căutare Google, pentru maximum 5 cuvinte, într-o perioadă şi o zonă care pot fi alese.
Am ales cuvintele Basescu, Tariceanu, Geoana, Vadim, Becali în România şi în anul 2006.
Iată ce a ieşit. În partea de jos găsiţi volumul de căutări din 10 oraşe româneşti.
Vi se pare îngrijorător că Becali a ieşit detaşat pe primul loc?
Restul rezultatelor par mai puţin semnificative. În cele 10 oraşe analizate, Băsescu e căutat semnificativ mai puţin decât Becali, uneori de două ori mai puţin . Despre Tăriceanu şi Vadim se interesează ceva mai puţin de un sfert din bucureştenii care cauta cuvantul Băsescu şi atât. În restul ţării îi regăsim doar pe Becali şi pe Băsescu.
Poate e o anomalie? Aici puteţi afla cum lucrează Google Trends.

Pe vremea când se năşteau cei care au acum cam 25 de ani, şlagărele italieneşti cântate de Adriano Celentano, Albano şi Romina Power, Caterina Valente, Domenico Modugno, Rita Pavone şi mulţi alţii erau fredonate în lumea întreagă. Pe atunci celebrităţi din Franţa şi Anglia ca Aznavour, Dalida şi Connie Francis îşi făceau un titlu de glorie interpretând melodii italieneşti.

Un italian stabilit în Brazilia a adunat 650 de piese muzicale cântate în italiană, care pot fi descărcate în format mp3. Printre ele sunt şi piese interpretate de cântăreţi de operă de talia lui Caruso, Pavarotti, Mario Lanza.
Mulţumesc Alex.

Aflăm de la BBC că papagalul N'kisi, care aparţine unui new-yorkez, are un vocabular de 950 de cuvinte şi pare să aibă simţul umorului. N'kisi utilizează cuvintele în context, foloseşte verbele la trecut, prezent sau viitor şi comunică efectiv cu stăpânul lui şi cu alte persoane.

Publicaţia Wall-Stret.ro se referă azi la creşterea spectaculoasă a Internetului broadband în sectorul rezidenţial.
Surprinzător mi se pare faptul că, din totalul de 731 de mii de conexiuni de bandă largă de la jumătatea anului trecut (din care 83,3% erau deţinute de persoane fizice), 280 de mii, adică peste 35%, aveau ca provideri reţele de cartier. Încep să-mi explic efortul celor două mari companii de TVcablu+Internet+telefonie de a înghiţi micile reţele.
Rămâne deschisă, cred eu, problema vitezei conexiunilor care nu depaşeşete adesea 512 kb/s.

P.S.
Tot astăzi Hotnews.ro tratează aceeaşi temă, oferind mai multe detalii.