Cu 15 ani în urmă a fost elaborat în Uniunea Europeană un sistem de etichetare care garantează că o serie de produse îndeplinesc anumite norme de calitate.
Informaţia pe care am găsit-o se referă la 4 tipuri de etichete. Există cam 700 de produse care poartă cel puţin una din aceste etichete.

Pe produsele realizate în ferme, cu ingrediente care sunt în proporţie de minimum 95% substanţe organice, se aplică eticheta deosebit de apreciată “Organing farming”.
Mă îndoiesc că marile companii Friesland, Danone, LaDorna si Hochland care domină piaţa lactatelor româneşti sunt interesate să se producă astfel de produse la noi. Profitul e mult mai mare pentru produsele cu un procent important de aditivi alimentari.
Iar marile companii trebuie să fie sprijinite prin politici guvernamentale, nu?

Iată părerea lui Gerbrant de Boer, directorului general al Friesland România, cel mai mare jucator de pe piata produselor lactate, publicată în Ziarul Financiar, în aprilie 2006: "Cresterea puterii de cumparare va determina o crestere a pietei, însa ritmul nu ar fi mai mare de 2-3% anual. Un ritm mult mai accelerat, de 10-15%, ar putea fi atins anual în conditiile în care s-ar reduce piata neagra (vânzarile din piete agroalimentare - n. red. ZF), situatie care depinde în mare parte de masurile luate de autoritati".
Răspunzând dezideratului Domnului de Boer, ne grăbim, în consecinţă, să respectăm normele europene privind transhumanţa şi interdicţia vânzării produselor lactate de către producători în afara judeţului lor.

Ieşind din limitele temei propuse, constat că alte norme ieftinesc grâul românesc şi scumpesc pâinea, că unele scumpiri se datorează "consultanţelor tehnice" impuse de organele de control, că impozitul pe terenul agricol a crescut în anul 2006 de 30-40 de ori, depăşind cu mult orice altă creştere procentuală de impozit. Importăm chiar şi grâu, ceapă sau mărar. Aşa s-a ajuns ca 50% din creşterea deficitului bugetar al ţării, în 2006, să se datoreze produselor alimentare.
În schimb refuzăm cu obstinaţie să respectăm normele europene pentru taxa de primă înmatriculare, avantajând practic doar producătorii şi importatorii de autovehicule noi, căci numărul Daciilor mai vechi de 10 ani este de ordinul milioanelor şi depăşeşte de sute de ori numărul maşinilor second hand vechi care ar fi eventual importate. Banii ce vor fi restituiţi păgubiţilor vor fi plătite evident din impozitele noastre şi nu de cei care persistă în această decizie.
S-or fi trimis şi pentru aceste măsuri bileţele sau valize cu bani?

Revenind la subiect, credeţi că sunt speranţe să apară cândva şi produse româneşti care să poarte una din etichetele de certificare europeană?