NNDB este un fel de Who’s Who online în care găsiţi informaţii despre 15500 de persoane remarcabile din toată lumea. Personalităţile din România sunt slab reprezentate. Există şi rubrici sunt mai puţin uzuale cum ar fi orientarea sexuală sau cauza morţii, pentru cei decedaţi.

Am dat zilele trecute de un dicţionar-enciclopedic american de nu-i adevărat, vorba lui Florin Piersic.
Dicţionarul se accesează prin intrările „English” şi „Non-English”
Pe Non-English, i-am testat cunoştinţele de română. N-a ştiut să-mi spună ce înseamnă „prost grămadă”, dar pentru „greu de cap” mi-a dat traducerile: doltish, slow, wooden-headed, iar pentru „a avea ghinion” mi-a propus „be down on one's luck”

Am încercat pe intrarea English un nume propriu.
Am găsit: „Bistriţa-Năsăud is a Romanian county (Judeţ) in the Transylvania region, with the capital city at Bistriţa (population: 87,169). Its common abbreviation is BN. In 2000, it had a population of 326,383 and the population density was 61/km². This county has a total area of 5,355 km²”.
Mai există o hartă a României cu judeţul Bistriţa-Năsăud colorat diferit de restul ţării şi lista principalelor localităţi din judeţul Bistriţa-Năsăud.

Introducând Ionescu, am mai aflat, printre altele, că numele Ionescu este purtat de 35.534 de persoane din Statele Unite.

Când am încercat să văd ce răspuns primesc pentru cuvântul englezesc “paradox”, am obosit parcurgând în viteză cele 21 de moduri de abordare a cuvântului, printre care traducerea într-o sumedenie de limbi, citate celebre care includ cuvântul, denumiri comerciale care includ cuvântul, rime, anagrame, cele mai răspândite chei de căutare pe Internet care se referă la paradox. Sute de linkuri multiplică fabulos posibilităţile de a afla orice despre „paradox”.

Proiectul lucrării şi-a propus să creeze un dicţionar online gratuit, care să fie echivalent cu 500 de enciclopedii, să acopere 400 de limbi moderne şi 10 limbi moarte cu 30 de milioane de intrări (incluzând cuvinte, expresii şi termeni tehnici). Limbile includ ceeea ce poate fi citit sau spus de 95% din populaţia lumii. Există cuvinte exprimate in alfabetul Braille, în limbajul surdomuţilor, în hexazecimal, in semnalizarea cu steaguri şi nu numai.
Deocamdată, numele proprii sunt limitate la ceeea ce există în varianta americană a Wikipediei, dar restul mi se pare cu totul deosebit.

Se simte că printre sponsori sunt forţe economice precum Amazon.com, ICON Group International, Barnes & Noble, dar nu numai în amploarea lucrării ci şi în linkurile cu referinţe.
Dicţionarul Webster’s online the Rosetta Edition 2005 poate fi accesat şi de pe coloana din dreapta a acestui blog.

În scrisoarea precedentă vorbeam de opţiunea statului Massachusetts pentru utilizarea softului Open Source în administaţie. Decizia a fost luată în baza unei analize prezentate de Peter Quinn, Chief Information Officer al statului Massachusetts (denumirea oficială a acestui stat este Commonwealth of Massachusetts)
Dacă descărcaţi fişierul Powerpoint de 800 KB pe care l-am depozitat la această adresă, aveţi prilejul să vedeţi o analiză în care sunt folosite cu competenţă argumente economice, politice, sociale, tehnologice, juridice şi chiar literare.

Am remarcat în prezentare un proverb chinezesc care, aplicat situaţiei de la noi, nu e prea încurajator:
“If you want to know your past, look at your present conditions. If you want to know your future, look at your present actions.”

Statul Massachusetts a decis să transfere documentele Microsoft Office de pe cele 50.000 de desktopuri utilizate de administraţia Statului, în format Open Document.
Să nu uităm că la Cambridge, lângă Boston este Mecca academică americană care găzduieşte MIT şi Universitatea Harvard.

Microsoft il imită pe Dl. Dinu Patriciu şi contraatacă prin jurnaliştii plătiţi să-i apere interesele.

ISO se pregăteşte să adopte standardul Open Office .

Google investeşte un milion de dolari în iniţiativa Open source Google Summer of Code şi donează 350.000 de dolari unor universităţi din statul Oregon pentru un centru de creaţie Open Source.

Google şi Sun Microsystems se asociază pentru a distribui gratuit împreună sistemul de operare Open Solaris şi softul de documente Open Office cu scopul declarat de a concura oferta Microsoft.

Săptămâna trecută a fost lansat Open Office 2.0 cu o versiune în limba română şi cu documentaţie în româneşte.
Componentele oferite sunt:
- Writer (procesor de texte si editor HTML).
- Calc (foi de calcul tabelar).
- Draw (modul de desen si grafica vectoriala).
- Impress (modul pentru crearea de prezentari).
- Math (editor de formule).
- Base (modul de baze de date, in acest moment in curs de dezvoltare.)

Open Office 2.0 pentru Windows presupune descărcarea a 75 de MB.
Documentele Word, Excel şi Powerpoint pot fi deschise şi editate în Writer, Calc şi Impress şi pot fi păstrate pe noile suporturi sau transferate înapoi. Ţineţi seama de faptul că Open Office nu rulează macrourile din Microsoft Office.
Există pachete Open Office şi pentru sistemele de operare Linux şi Solaris.

Ultima actualizare a informaţiilor despre România puse la dispoziţia publicului american, de Agenţia Centrală de Investigaţii a Statelor Unite, datează din 4 octombrie, adică de 3 săptămâni.
Informaţii sunt multe şi de tot felul, unele bine sintetizate, altele cam nătângi.
Mărturisesc că mi-e greu să diger dispreţul lipsit de inteligenţă care transpare uneori din aprecierile care conţin comparaţii puerile, descrieri care sugerează un deşert, conexiuni ipotetice cu traficul de droguri.

Iată câteva exemple:
Area - comparative: slightly smaller than Oregon.
Environment - current issues: soil erosion and degradation; water pollution; air pollution in south from industrial effluents; contamination of Danube delta wetlands.
Legal system: former mixture of civil law system and communist legal theory; is now based on the constitution of France's Fifth Republic.
Illicit drugs: …although not a significant financial center, role as a narcotics conduit leaves it vulnerable to laundering which occurs via the banking system, currency exchange houses, and casinos.

Am extras din Gazeta de Maramureş :
Are părul alb, este uşor adus de spate şi se imbracă exact ca un artist, adică aiurea. Dar spiritul său a rămas tânăr, cu toate ca a împlinit deja 75 de ani. Este unul dintre ultimii artişti plastici clasici români în viaţă.
Nepot de general, a fost declarat in anii ’50 duşman al clasei muncitoare. A studiat matematica la Universitatea Bucuresti. Incă din primul an de studenţie a început să lucreze grafică. Desenele apăreau în revista “Contemporanul". Işi aduce aminte de primul onorariu primit, 2.000 de lei, care însemnau mult pe atunci. Cu acei bani a putut ieşi cu prietena sa in oraş, la restaurant. Multă vreme a desenat fără plăcere, sporadic, doar strict pentru avantajul material. Apoi s-a angajat meteorolog la Aeroportul Baneasa, s-a căsătorit şi au venit copiii (are două fete). Nu dupa mult timp, a fost obligat să renunţe la acel post, din cauza dosarului său de cadre. Aşa erau vremurile. Luni de zile a şomat, apoi s-a oploşit într-un atelier, unde a fost remarcat de Cornel Baraschi şi s-a trezit brusc, fără a cere acel lucru, membru al UAP. Din acel moment, totul a devenit simplu, a putut expune liber si să lucreze liniştit. Şi nu prea. La un moment dat, a vrut sa fugă din ţară, cu barca, pe Marea Neagră, şi să ajungă în Turcia. Naufragiat împreuna cu fiica sa, a fost pescuit, in extremis, de un vapor sovietic şi a fost repatriat. A scăpat, printr-un noroc, de închisoare.
Azi, este un nume de referinţă, un stil, un curent. Gravurile sale au ajuns până în cele mai îndepărtate colţuri ale Terrei, din Brazilia în Japonia, din Australia la New York.

Cu trei ani în urmă declara în Adevărul “Am rămas intotdeauna cu o nostalgie pentru matematică şi nu uit ceea ce spunea Dan Barbilian: "dacă demonstrezi o teoremă, poţi sa i-o demonstrezi şi lui Dumnezeu şi nu te poate contrazice". In artă, în schimb, gusturile sunt impărţite; după unii eu sunt bun, dupa alţii sunt tâmpit, iar alţii spun că nici nu sunt artist. Dacă este să vorbim despre ce înseamna arta însă, eu sunt de acord cu ceea ce spunea Eugen Schileru, şi anume: "orice fel de artă trebuie sa fie ca o scrisoare de dragoste: să dea în clocot sentimentele creatorului, să aibă un adresant şi să ştie gramatică."

Mi-ar fi plăcut să fi descoperit Situl care conţine peste 200 de reproduceri ale lucrărilor lui Marcel Chirnoagă , cu doua luni in urmă, când artistul a implinit trei sferturi de secol.

Industria românească a bancurilor era deosebit de productiva pe vremea împuşcatului. Ca şi în alte domenii, am devenit piaţă de desfacere pentru produse mediocre din import. Un blog intitulat Poante îşi împănează oferta şi cu produse autohtone.

Mai mulţi studenţi români s-au adunat, săptămâna trecută, să se asculte unii pe alţii citind din Eminescu, Caragiale, Creangă, Ţuţea...
Ăştia or fi din altă lume!

De 5 zile, viteza conexiunii mele de internet, care se cheamă că e broadband, îmi asigură în cea mai mare parte a timpului, viteze de download si upload sub 70kb/s şi uneori sub 40 kb/s.
In contract, providerul de Internet RCS-RDS scrie că viteza e până la 256 kb/s. Despre limita minimă, nici o vorbă.
Slujbaşii care răspund la telefon mă sfătuiesc să citesc contractul şi să constat că prevederile lui nu sunt încălcate. Unii mai cumsecade spun că e o avarie, dar nu ştiu când va fi remediată avaria.

Probabil monopolurile naturale ale cabliştilor nu încălca acquis-ului comunitar la capitolul Concurenţă.
Vrem să integrăm în UE servicii sub orice critică.

Cu ajutorul produselor Google se prepară numerose bucate servite pe Internet. Mulţi creatori independenţi utilizează materie primă de la Google.
O excelentă carte de bucate pentru prepararea mecanismelor de căutare Google este Google Guide întocmit de matematiciana Nancy Blachman.
22 de produse de căutare Google sunt aşezate de un anonim pe o singură pagină. De când a fost creată pagina au mai apărut cel puţin 3 unelte de căutare Google: Google Sets, Google Suggest şi Google Blogsearch.
Un alt anonim a creat un comparator al primelor 50 de răspunsuri pe care le dau motoarele Google şi Yahoo la orice temă dată.
Se pare că, spre deosebire de Microsoft, Google acceptă să se folosească produsele sale în softul creat de alţii. Un britanic a creat pornind de la motorul Google, un căutător de situri care interacţionează cu situl propus, iar din Danemarca se propune celor care folosesc Gmail pentru poşta electronică, să-şi extindă spaţiul de depozitare a propriilor fişiere cu o parte din cei 2,5 GB puşi la dispoziţie de Google.

Probabil că sunt multe alte preparate googliste pe Internet. Eu pe astea le-am remarcat.

Dacă un blog mi se pare interesant, plec de la ipoteza că şi prietenii împricinatului pot fi interesanţi şi – dacă sunt linkaţi pe blog – îi caut. Aşa am procedat şi în cazul lui Octavian Mihai Costache, care e totodată Vivi pe care l-am vizitat miercuri la New York, un tip care ştie o groază de chestii la care eu, un utilizator obişnuit de PC, mă uit ca găina în lemne.

Cătălin Frâncu, cel pe care face discriminare pe Internet este prieten cu Vivi. Cătălin încearcă să-şi impună punctul de vedere, cerându-le vizitatorilor care au Internet Explorer să migreze spre Firefox, dacă vor să-i acceseze situl. Eu nu i-am văzut situl, ci doar mesajul, pentru că Avantbrowser, care e gratuit şi de care sunt mulţumit, e văzut din afară ca IE.
Software-ul liber are nevoie de cât mai mulţi susţinători, dar argumentul „Dacă vă pasă de mine suficient încât să doriţi să-mi vizitaţi pagina, folosiţi un browser adevărat, cum ar fi Firefox” e pueril.
Mă îndoiesc că se va găsi cineva care să-şi schimbe browserul doar ca să vadă situl lui Cătălin. Dar dacă aş fi accesat situl şi Cătălin mi-ar fi descris clar avantajele browserului pe care îl preferă şi nu numai lipsurile IE, pe care nici măcar nu-l folosesc, poate m-ar fi convins.
În concluzie, cred eu, discriminarea la care recurge Cătălin e o copilărie.

Într-una din zilele în care, poziţia franceză împotriva războiului din Irak trezea, acum vreo trei ani, în America, resentimente care se traduceau în boicotarea restaurantelor franţuzeşti din New York, am avut de trimis un e-mail unui amic din Paris, care are drept provider de Internet compania americană AOL. Timp de o oră, am primit de 3 ori răspunsul că adresa în cauză nu există. Ulterior, am auzit zvonul că un patriot american de la AOL a blocat intenţionat adresele din Paris. Nu ştiu dacă e adevărat şi nici măcar dacă e posibil. Dacă a fost aşa, era un gest copilăresc dar şi dăunător.

Cătăline, dacă ajungi din întâmplare aici, crede-mă, în partea curată a Internetului, preferinţele fiecăruia sunt drepturi, câtă vreme nu încalcă drepturile altora. Eu cred că Avantbrowserul meu, care e gratuit, e foarte bun. Iar pagina ta nu poate fi nici pe departe atât de interesantă ca a altui susţinător al softului liber care m-a convins fără să-mi pună condiţii.

Am primit un articol (mulţumesc Maya) care povesteşte despre un serviciu gratuit de e-mail, cu căsuţa poştală de 30 de GB.
Presupun că ciudăţenia are rostul unui şoc de marketing care să atragă atenţia asupra companiei, dar şi rolul de a culege informaţii despre preferinţele abonaţilor.
Deocamdată înscrierea se face, ca la Gmail, doar în baza unei invitaţii de la un utilizator al serviciului.
Cum înghesuiala e mare pe forumurile care oferă invitaţii, n-am probat serviciul. Autorul articolului pare destul de mulţumit.
Cea de a doua ofertă care propune azi o căsuţă de 1000 GB mi se pare dubioasă.

Am reţinut informaţia pentru că mi se pare de menţionat evoluţia explozivă a mesageriei electronice.
Cu doi ani în urmă când am inaugurat căsuţa de 1GB de la Gmail, am considerat-o absurd de mare. M-am uitat azi la ea. Are 2654 MB şi creşte continuu. Spaţiul ocupat e de 1027 MB, desi curăţ spamurile şi am mai şters şi multe mesaje cu atasamente mari.

"640 KB ar trebui sa fie de ajuns pentru toata lumea." spunea Bill Gates în 1981.

Euractiv.ro citează un raport recent al Eurostat, organismul pentru statistici al Uniunii europene.
După cum ştiţi, statistica este chestia aia care zice că dacă eu mănânc două fripturi şi tu nimic, am mâncat, în medie, fiecare câte o friptură.
Eurostat zice că cca 18% din români trăiesc cu mai puţin de 60% din venitul mediu pe ţară. Cam aşa e şi în Anglia.
Mai e un tabel care explică cum e cu împărţirea fripturilor. În Anglia, sărăcie înseamnă sub 20.000 de euro pe an pentru o familie formată din doi adulţi şi doi copii, în timp ce la noi sărăcie înseamnă maximum 2500 de Euro pe an, adică de 8 ori mai puţin. Surprinzătoare mi se pare situaţia din Bulgaria, unde sărăcia evaluată la 4000 de Euro pentru 4 persoane pe an, afectează doar 13% din populaţie.
În rezumat:
18% din englezi sunt săraci şi se descurcă cu mai puţin de 5000 de Euro pe an;
18% din români sunt săraci şi se descurcă cu ma i puţin de 600 de Euro pe an;
13% din bulgari sunt săraci şi se descurcă cu mai puţin de 1000 de Euro pe an.

Articolul din Euractiv m-a îndemnat să caut şi alte statistici Eurostat.
Aşa am aflat că, în 2004, 6% din familiile româneşti aveau Internet acasă (7% în Turcia, 10% în Bulgaria, 14% în Ungaria, 44% în zona Euro).
Un domeniu în care stăm bine: în 2004, 75% din tinerii cu vârsta de 20-24 de ani erau absolvenţi de liceu, faţă de 73% media zonei Euro. Nu e în ordine faptul că acest procent scade continuu din 1997, când era 82%. În plus, ţările vecine stau mai bine.
Salariul mediu lunar era, în 2003, în România, 246 Euro, faţă de 202 Euro în Bulgaria, 698 Euro în Polonia, 764 Euro în Ungaria, 3183 Euro în zona Euro.
Costul alimentelor reprezenta, în 2001 la noi, 35% din totalul cheltuielilor unei familii, cel mai ridicat procent în Europa. De atunci, se pare că România nu a mai transmis aceste date. Pentru comparaţie, în Ungaria cheltuielile pentru alimente reprezentau 19% din bugetul familiei, în Polonia – 21%, în zona Euro – 13,7%.
În schimb, cheltuielile românilor pentru nevoi culturale şi pentru petrecerea timpului liber reprezentau, în 2001, sub 5% din bugetul familiei, faţă de 8% în Ungaria şi 9% în zona Euro. Să nu uităm că venitul mediu în zona Euro e cam de 12 ori mai mare ca la noi.

Mă opresc pentru că, între timp am aflat că statisticile sunt ca bikini: ce arată e sugestiv, ce ascund e esenţial.

I-am făcut o vizită virtuală programatorului ardelean Ovidiu Roatiş care locuieşte în cartierul Queens din New York. Plecând de la linkurile din blogul lui, am pornit către ceilalţi. Vivi lucrează la New York unde e proaspat angajat de Google. Raluca Cozma şi Irina Craciun sunt la Louisiana State University din Baton Rouge, cam la 100 de Kilometri de New Orleans. Monica stă în Bush Campus din New Jersey şi e boboacă la universitatea Rutgers.
Ultima, dar nu cea din urmă, este Gabriela Avram care lucrează în sistemul Interaction Design Center al Universităţii din Limerick, Irlanda. De pe situl Centrului am aflat că, înainte de a ajunge în Irlanda, Gabriela a parcurs, înainte de a veni în Irlanda, un doctorat la ASE şi 18 luni de activitate la Institute de cercetări din Germania şi din Luxemburg. Interesul Gabrielei este direcţionat către aspectele sociale ale tehnologiei informaţiei. Este o vajnică suţinătoare a softului Open Source şi…(veţi afla restul de la ea). Cu câteva zile în urmă, situl Kappa ne-a oferit un material excelent despre fenomenul Wikipedia semnat de Gabriela Avram.
La cei din America, chiar şi la cei veniţi de curând, se simte o schimbare de mentalitate. Parcă ar fi de acolo. Gabriela munceşte ca acolo dar scrie în blog cu gânduri de-ale noastre. Tuturor le e (chiar când nu spun) dor de “acasă”.
Nu ştiu de ce mi-a atras atenţia faptul că toţi gândesc frumos despre România şi despre români.

Terminologia utilizată în multitudinea de domenii legate de noile tehnologii se completează azi aproape zilnic cu cuvinte şi expresii noi. Uneori există mai multe denumiri pentru aceeaşi noţiune, americanii de a prefera acronimele, denumirile se modifică odată cu perfecţionările tehnologice.
Mi se întâmplă să privesc adesea cu nedumerire o parte din ştirile din domeniile legate de IT pe care le citesc. Dacă mă interesează subiectul, caut expresiile pe care nu le înţeleg în dicţionarele şi enciclopediile de specialitate.
Multă vreme m-am bazat pe Whatis. În ultimul timp prefer să încep căutarea în Answers, o enciclopedie cu spectru foarte larg, care actualizează rapid terminologia IT.
Mai folosesc, în funcţie de circumstanţe sau de inspiraţie, următoarele dicţionare şi enciclopedii specializate:
Computer Desktop Encyclopedia,
Webopaedia,
High-Tech Dictionary,
Tech Web.
Amintesc şi strădania unui român care a întocmit un dicţionar de acronime din domeniul informaticii. Păcat că dicţionarul nu e actualizat de multă vreme.

Am inclus în coloana din dreapta a blogului, o casetă cu noul motor Google de căutare în bloguri.
După fiecare răspuns la tema dată, găsiţi un link care vă permite să vedeţi toate postările din blogul în care a fost găsit textul căutat.
Cuvintele pe care le căutaţi pot conţine diacritice. Cum nu toţi cei care scriu româneşte în bloguri folosesc diacriticele, nu strică să repetaţi căutarea fără diacritice. Evident, pentru ţară şi tara veţi primi răspunsuri foarte diferite. Aceeaşi problemă se regăseşte şi la diacriticele franţuzeşti.
Aici găsiţi forma originală a Google Blog Search beta, iar dincoace lista de FAQ.

Azi dimineaţă, m-am nimerit în vizită la o domnişoară care m-a fermecat cu o selecţie de imagini deosebit de interesante, culese din ungherele lumii largi a webului. Nu ştiu dacă gustul ei deosebit este de natură epistemologică cum susţine ea sau dacă îşi are originea în practici zen, aşa cum sugerează cuvintele “minte de ceai” din URLul sitului, dar mi-ar plăcea ca Irene să devină proprietara unei galerii de artă.
Când eram pe cale să mă îndrăgostesc de ea, m-a dezamăgit cumplit (vă povestesc mai jos), aşa că am limitat selecţia de imagini pe doar la fructe şi conserve, fără bijuterii.

Urmează dezamăgirea.
Aveam la păstrare în congelatorul meu de linkuri (modelul Myweb, produs de Yahoo) un generator de sloganuri publicitare pe care voiam să vi-l ofer cândva. Generatorul brodează o frază publicitară impecabilă în jurul cuvântului pe care i-l propuneţi.
Eu i-am oferit cuvântul “hoinar” şi mi-a răspuns, printre altele:
- See the Hoinar, Feel the Shine.
- If Only Everything in Life was as Reliable as a Hoinar.
- You've Got Questions. We've Got Hoinar.

Vă rog să folosiţi cu încredere generatorul.

Cred că domnişoara de care vorbeam mai sus mi-a străpuns Firewall-ul sau mi-a citit gândurile în ceaiul ei budist, pentru că, în cursul dimineţii de azi, a părăsit brusc lumea imaginilor şi s-a oprit exact la generatorul meu de sloganuri.

Chiar dacă sunt indignat de fapta ostrogotei, vă asigur că e o plăcere să-i parcurgi blogul.

Dacă aveţi chef să vă amuzaţi un pic, testul pentru soţii perfecţi vă oferă câteva minute de destindere.
Mişcaţi-vă repede, e contra cronometru!

În anul 1981, americanul Roger W. Sperry, specialist în psihobiologie, a primit premiul Nobel pentru descoperirea sa privind specializarea emisferelor cerebrale.

Din siturile care explică această dihotomie funcţională în româneşte, am ales, la întâmplare, unul:
“Abilitatea intelectului de a opera logic, cititul, scrisul şi vorbitul sunt legate exclusiv de emisfera cerebrală stânga. In literatura de specialitate acestei emisfere i se mai spune şi Mintea raţională. Cealaltă emisferă a cortexului funcţionează diferit. Această emisferă are abordări holiste, abstracte, creative şi imaginative. Aici se identifică sediul emoţiilor, al vizualizării spaţiale şi al tuturor aspectelor legate de vise. Emisfera dreapta, este Mintea intuitivă”.

Se pare că puţini oameni se bucură de un echilibru al celor două laturi mentale. Aproape fiecare din noi are o emisferă dominantă.
Testul propus de “Job Consulting” vă oferă posibilitatea să aflaţi care vă este emisfera dominantă. Cunoştiţele de engleză necesare pentru a răspunde la întrebări sunt elementare. Executabilul de cca 1 MB pe care trebuie să-l descărcaţi pe harddisc nu este deloc invaziv.

Faţă de presiunea diverselor interese cu care se stăduiesc azi mass media şi publicitatea să ne înşele intuitiţia, parcă ar fi de dorit ca fiecare din noi să încerce să-şi mărească potenţialul raţional.

Compania Google a recunoscut importanţa cu totul deosebită a acestui blog şi a acceptat să ne acorde dreptul de a distribui sub numele"Hoinar pe web" celebrul său motor de căutare. Nu credeţi? Iată dovada.
Vă facem favoarea de a vă propune să încercaţi aici atingerea performanţei noastre.

Am accesat de multe ori portalul Microsoft şi corespondentul lui românesc.
Poate sunt subiectiv, dar am senzaţia că se găsesc mai greu informaţiile care permit utilizatorului să rezolve un necaz sau să simplifice o procedură, decât informaţiile care interesează marketingul companiei.
Un site intulat The Elder Geek on Windows XP oferă răspunsuri la mii de întrebări pe care şi le poate pune utilizatorul de rând sau profesionistul.
Situl pare să fie al unui bătrân maniac (aproximez traducerea) care se prezintă ca atare:
“Q: Why is the site called The Elder Geek?
A: I'm old. I'm a geek. I thought it sounded better than The Old Geek or The Elderly Geek. Vanity, thy name is geek.”

La prima vedere, întrebările sunt grupate după iniţiale.
La litera H am ales “How to Choose Hibernate on the Shutdown Dialog” si am adăugat, la opţiunea “Stand by”, varianta “Hibernate”. Hibernarea este deosebit de utilă atunci când trebuie să întrerup brusc lucrul la calculator. Oprirea este mult mai rapidă decât în cazul închiderii prin shutdown şi la repornire, regăsesc active toate fişierele deshise în momentul opririi (se copiază memoria RAM pe harddisk şi nu se dezactivează Windows, înainte de stingerea calculatorului).

In partea stângă a paginii, informaţiile sunt grupate pe teme cum ar fi: Security and Updates, Registry, User Interface, Network and Internet, System, Downloads.
La “User Interface-->File Management Tips-->Creating New Folders from the Quick Launch Toolbar” am invăţat să creez, în bara Quick Launch, un folder in care am introdus scurtăturile la fişierele pe care chiar dacă nu le accesez zilnic, m-am obişnuit sa le am la îndemână.

Este posibil ca exemplele mele sa nu va intereseze. Am evitat să atrag atenţia asupra soluţiilor care presupun modificări în regiştri (sunt foarte multe) pentru că e preferabil să le folosescă numai cei familiarizaţi cu editarea regiştrilor.

Situl uşurează mult regăsirea informaţiilor în portalul Microsoft. In stânga jos, sub titlurile Knowledge Base Articles şi Microsoft Resources sunt trecute adresele la care pot fi găsite diverse categorii de informaţii.
Astfel urmărind traseul “Knowledge Base Articles-->Accessibility Options-->A List of the Keyboard Shortcuts that are available in Windows XP” se ajunge la pagina unde sunt inşirate toate scurtăturile de tastatură disponibile în Widows XP. Veţi găsi precis unele pe care nu le ştiţi şi vă pot fi de folos.

Poate că ar fi fost util ca bătrânul maniac să fi separat informaţiile destinate utilizatorilor de cele destinate profesioniştilor.
Mă simt obligat să vă atrag atenţia să nu neglijaţi citirea mesajului scris cu roşu, în partea de jos a paginii de intrare in sit, care are ca titlu “Important Information”.