Am extras din Gazeta de Maramureş :
Are părul alb, este uşor adus de spate şi se imbracă exact ca un artist, adică aiurea. Dar spiritul său a rămas tânăr, cu toate ca a împlinit deja 75 de ani. Este unul dintre ultimii artişti plastici clasici români în viaţă.
Nepot de general, a fost declarat in anii ’50 duşman al clasei muncitoare. A studiat matematica la Universitatea Bucuresti. Incă din primul an de studenţie a început să lucreze grafică. Desenele apăreau în revista “Contemporanul". Işi aduce aminte de primul onorariu primit, 2.000 de lei, care însemnau mult pe atunci. Cu acei bani a putut ieşi cu prietena sa in oraş, la restaurant. Multă vreme a desenat fără plăcere, sporadic, doar strict pentru avantajul material. Apoi s-a angajat meteorolog la Aeroportul Baneasa, s-a căsătorit şi au venit copiii (are două fete). Nu dupa mult timp, a fost obligat să renunţe la acel post, din cauza dosarului său de cadre. Aşa erau vremurile. Luni de zile a şomat, apoi s-a oploşit într-un atelier, unde a fost remarcat de Cornel Baraschi şi s-a trezit brusc, fără a cere acel lucru, membru al UAP. Din acel moment, totul a devenit simplu, a putut expune liber si să lucreze liniştit. Şi nu prea. La un moment dat, a vrut sa fugă din ţară, cu barca, pe Marea Neagră, şi să ajungă în Turcia. Naufragiat împreuna cu fiica sa, a fost pescuit, in extremis, de un vapor sovietic şi a fost repatriat. A scăpat, printr-un noroc, de închisoare.
Azi, este un nume de referinţă, un stil, un curent. Gravurile sale au ajuns până în cele mai îndepărtate colţuri ale Terrei, din Brazilia în Japonia, din Australia la New York.

Cu trei ani în urmă declara în Adevărul “Am rămas intotdeauna cu o nostalgie pentru matematică şi nu uit ceea ce spunea Dan Barbilian: "dacă demonstrezi o teoremă, poţi sa i-o demonstrezi şi lui Dumnezeu şi nu te poate contrazice". In artă, în schimb, gusturile sunt impărţite; după unii eu sunt bun, dupa alţii sunt tâmpit, iar alţii spun că nici nu sunt artist. Dacă este să vorbim despre ce înseamna arta însă, eu sunt de acord cu ceea ce spunea Eugen Schileru, şi anume: "orice fel de artă trebuie sa fie ca o scrisoare de dragoste: să dea în clocot sentimentele creatorului, să aibă un adresant şi să ştie gramatică."

Mi-ar fi plăcut să fi descoperit Situl care conţine peste 200 de reproduceri ale lucrărilor lui Marcel Chirnoagă , cu doua luni in urmă, când artistul a implinit trei sferturi de secol.