Anthony Bourdain este un reputat specialist american în artă culinară care a realizat numeroase filme în lume, brodate în jurul mâncării. În cele 6 episoade ale serialului „No Reservations” dedicat României şi prezentat de reţeaua americană de televiziune Travel Channel, sunt multe scene indigeste pentru noi.
Puteţi vedea cele 6 episoade pe You Tube ( 1, 2, 3, 4, 5, 6 ). Eu n-am avut răbdarea să le parcurg cu atenţie. M-a obosit obsesia autorului pentru aspectele groteşti ale actului de îngurgitare şi omniprezenţa ghidului(?) adus din Rusia, deci este posibil să-mi fi scăpat ceva demn de văzut.

Pe blogul său, în postul dedicat filmului, Bourdain nu manifestă o minimă simpatie faţă de România pe care nu o include în top 40, din cele 50 de ţări pe care le-a vizitat. Postul a avut parte de peste 1500 de comentarii, din care destul de multe contrazic viziunea culinaristului de peste ocean.

Filmul mi-a creat senzaţia că americanul vrea să pară un Don Quijote însoţit de Sancho Panza, luptându-se cu nesimţirea românească. În blogosfera noastră şi-a găsit admiratori. Şocant este că un organism guvernamental a plătit ca să se facă acest film.

E adevărat, suntem amărâţi, avem drumuri infecte, un sistem turistic cu mulţi manageri imbecili sau ticăloşi, avem destui troglodiţi atât printre care ne conduc cât şi printre cei care n-au din ce trăi, numeroşi beţivi dar, mi se pare, că filmul apasă prea mult pe pedala batjocurii arogante la adresa unei întregi naţiuni şi e croit ca să vândă marfa unor oameni care ştiu despre România cam cât ştim noi despre Niger. Am convingerea că intelectualul Neagu Djuvara, care a trăit 23 de ani în acea ţară, ar prezenta-o cu totul altfel decât ar arăta-o Bourdain americanilor.

În plus, e cam mare diferenţa dintre filmul lui Bourdain despre Rusia şi cel despre România. Poate că dacă în loc de 20.000 de dolari, dobitocii care au plătit dădeau 200.000, filmul arăta altfel.