Blogosfera românească este invadată, în ultima vreme de politicieni, jurnalişti (destui îşi atribuie nejustificat această calitate), marketeri şi PRişti, vedete(?), oameni pentru care internetul e o afacere sau un prilej de scandaluri legate de această categorie de afaceri.

Medicii bloggeri (tineri şi prost plătiţi) ne oferă informaţii de specialitate. E greu să le cerem să-şi expună punctele de vedere despre sistemul nostru medical dezastruos. Riscă să fie supuşi unor represalii. O excepţie plină de farmec îşi permite să vadă defectele sistemului medical franţuzesc.

Încep să spargă zidul tăcerii primii bloggeri din lumea judiciară.

N-am găsit actori de teatru care să ne spună ceva despre speranţele lor şi despre situaţia teatrului la noi. Majoritatea teatrelor se bazează pe subvenţiile de la Stat. Sunt şi teatre nesubvenţionate.
La aproape toate spectacolele teatrelor bucureştene sălile sunt pline, există actori tineri de certă valoare, necunoscuţi publicului larg. Un număr de regizori tineri s-au impus pe plan internaţional, prin filmele lor, dar din rândurile tinerilor actori îi ştim doar pe cei care apar în telenovele sau pe cei implicaţi în prezentarea de programe de televiziune.
Marii actori ai secolului al XX-lea sunt uitaţi treptat.
Blogul lui Mihai Mălaimare nu are legătură cu actorul valoros de altădată ci ne oferă imaginea unui politician traseist şi lingău.
Constantin Cicort, actor la Teatrul Naţional din Craiova, prezintă o telenovelă, un interviu, cronici din publicaţii despre spectacolele teatrului din Craiova. Poate mi-a scăpat ceva, dar n-am găsit nimic despre problemele cu care se confruntă teatrul românesc. Construcţia blogului face să fie dificilă parcurgerea lui integrală.
Radu Marin, actor implicat în emisiuni de televiziune, ne prezintă în blogul cu subtitlul „blog de actor” kilograme de sâni naţionali şi internaţionali, dar are şi un colţ dedicat tinerilor actori.
Cam atât.