Am primit de la un prieten din Franţa un e-mail cu un link către multe, multe „poze foarte reuşite din toată România” şi cu explicaţii în nemţeşte. Imaginile m-au fascinat şi obiceiul meu de a scormoni site-urile m-a dus la site-ul sursă.
Nu cunosc limba germană, dar parcurgând grămada de linkuri ale site-ului şi folosind traducerea automată pentru câte o pagină, am ajuns la concluzia că multe agenţii turistice ar avea de învăţat de la Karpatenwilli aka Wilhelm Scherz cum se pot prezenta frumuseţile României.

Willi are o predilecţie deosebită pentru munţii Carpaţi, pentru peşteri, pentru bisericile vechi din sate, dar nu neglijează nici unele aspecte istorice, culturale, sociale sau etnice. S-a născut în 1960 într-o localitate din munţii Turingiei. A vizitat pentru prima oară România în 1986 şi s-a îndrăgostit de oamenii şi de munţii noştri. Pagina, devenită ulterior site actualizat permanent, datează din 1988. Karpatenwilli a scris şi o carte intitulată „Primăvara în România”.

Deşi numărul fotografiilor e imens, nu am găsit pe site imagini de pe litoral, din oraşele mari, din deltă.
Willi are un link către agenţii şi locuri de cazare din toată ţara. Mai face uneori publicitate, cu discreţie, câte unei pensiuni agroturistice sau arată imagini, cu bune şi cu rele, cum ar fi cele dintr-un magazin dintr-un sat maramureşan sau zona Orşova şi Moldova Nouă.
Pe site, pot fi găsite impresiile unor nemţi care au vizitat România, descrieri de trasee, hărţi ale unor judeţe şi ale unor zone montane, un ghid de conversaţie german-român şi multe altele.Totul se asamblează într-o treabă bine făcută, sau făcută nemţeşte, cum se zicea cândva la noi.
Pe cei care vor obiecta, îi rog să nu uite că nu e vorba de un site cu pretenţii profesioniste.

10 intrebări despre superlativele geografice ale pământului vă pun la încercare cunoştinţele în domeniul geografiei.

Încă nu s-au stins controversele legate de afacerea pe care a făcut-o Google, cumpărând You Tube cu 1 miliard 650 de milioane de dolari.

Un blog rusesc enumeră 10 investiţii în domeniul Internetului, pe care le consideră cele mai nereuşite. Vă ofer o traducere rezumată:

10) În 1998, Microsoft a cumpărat Hotmail cu 400 de milioane de dolari, fără să reuşească să-l ridice la nivelul ofertelor concurente.
9) Skype a fost cumpărat de supermagazinul E-Bay, în 2005, cu 2,6 miliarde de dolari;
8) CNET a cumpărat, în 1999, cu 700 de miloane de dolari MySimon, un serviciu care dădea informaţii despre cele mai convenabile preţuri pentru diverse produse. Serviciul a dispărut, nerezistând concurenţei site-ului Price.com;
7) Blue Mountain a cumpărat, în 1999, Excite@Home cu 780 de milioane de dolari; afacerea nu a avut, nici pe departe, rentabilitatea aşteptată;
6) Lycos a fost achiziţionat, la începutul anului 2000, de compania Terra Networks cu 4,6 miliarde de dolari. Ca urmare a acestei achiziţii, Terra a dat faliment;
5) AOL a cumpărat Netscape, în 1998, cu 4,2 miliarde de dolari; deşi Netscape mai există, browserul folosit de AOL este Internet Explorer;
4) GeoCities a fost cumpărat de Yahoo! cu 3,56 miliarde de dolari, în 1999. Yahoo n-a avut ideea să-şi transforme achiziţia într-un My Space şi GeoCities a rămas un site obscur;
3) Compania @Home a plătit, în 1999, 6,7 miliarde de dolari pe Excite, în acea vreme al treilea clasat printre portalurile de mare succes. Cumpărătorul a dat faliment, iar Excite supravieţuieşte printre multe alte site-uri;
2) Time Warner s-a asociat cu AOL, făurindu-şi planuri măreţe. Numărul clienţilor AOL a scăzut dramatic în ultimii ani;
1) Broadcast.com a fost achiziţionat de Yahoo!, în 1999, cu 5 miliarde de dolari. Se pare că investiţia n-a fost rentabilă.

O istorie a achiziţiilor americane din internet, actualizată permanent, apreciază diferit, în unele situaţii, informaţiile din blogul rusesc, dar confirmă, în majoritatea cazurilor, insuccesul investiţiilor enumerate.

Prognoze despre succesul sau insuccesul afacerilor You Tube şi My Space sunt multe. Greu de spus azi cine are dreptate.

Din produsele ce se pot accesa pe Internetul românesc, multe mi se par încropeli penibile care au ca ţintă cuplajele şi mica publicitate. Probabil costă puţin şi produc binişor.

Dacă vreţi să vă amintiţi că există poezie românească, clasică sau contemporană, accesati pagina Poezii româneşti. În partea clasică vă veţi întâlni cu creaţia a 25 de poeţi, de la Dosoftei la Topârceanu, de la Bolintineanu la Radu Gyr, de la Blaga la Labiş, de la Ion Barbu la Magda Isanos.
Printre poeţii contemporani figurează, printre alţii Blandiana, Geo Bogza, Cărtărescu, Doinaş, Sorescu, dar şi poeţi tineri.

Accesul se obţine prin clic pe numele poetului, deşi săgeata nu-şi schimbă aspectul.
Există şi o secţiune audio, în care îi puteţi auzi recitând sau cîntând pe Minulescu, Arghezi, Alexandru Andrieş, Coşbuc, Bacovia şi alţii.

Pe site-ul Uniunii Internationale a Transportatorilor Rutieri găsiţi preţul carburanţilor în toate ţările europene, actualizat la câteva zile.
Pentru a ajunge la preţuri, trebuie să daţi clic pe „Fuel prices”, ultimul link din zona albă.
Pentru a compara preţurile, care sunt date în valuta fiecărei ţări, trebuie să recurgeţi la un convertor valutar cum ar fi acesta.

Apariţia, în această toamnă, a noilor browsere Internet Explorer 7 şi Firefox 2.0 a oferit publicaţiilor de specialitate un lung prilej de vorbe şi de ipoteze.
Dacă pe 14 noiembrie, publicaţia Newsfactor ne asigura că, din punctul de vedere al protecţiei antiphishing, Firefoxul este net superior, aceeaşi publicaţie susţine azi 25 noiembrie, că există un bug de securitate mai periculos pe Firefox decât pe Internet Explorer.
Nu este, nici pe departe, singurul caz în care publicaţiile de specialitate îşi fac un titlu de glorie din dezvăluirea punctelor în care infractorii pot ataca browserele.

Încă un dezavantaj al predilecţiei presei, fie ea şi de specialitate, pentru senzaţional. Probabil că numărul răuvoitorilor care ar profita de vulnerabilităţile softurilor de largă folosinţă ar fi mult mai mic dacă slăbiciunile programelor ar fi devoalate doar după ce laboratoarele descoperă antidoturi. Dar e mult mai trendy un subiect de scandal, chiar dacă e util în special pentru infractori, decât unul care i-ar ajuta pe utilizatori să se protejeze.

Un articol publicat în revista americană Time se referă la situaţia politică din România. Articolul la care mă refer a apărut, cu 76 de ani în urmă, la 20 octombrie 1930. S-ar putea să vă amuze, dacă-l parcurgeţi.

Când am creat acest blog, mi-am propus să acord prioritate răscolirii unor zone mai puţin circulate ale webului. Aşa am găsit într-un blog, scris în limba română, o poveste scurtă care mi s-a părut interesantă.
Tot ce pot să vă spun despre blog este că am dat de el întâmplător, că mi se pare ciudat si că Tehnorati nu menţionează nici un link către el.

Un recent sondaj britanic arată că 25 de milioane de adulţi din Marea Britanie, Franţa, Germania, Italia şi Spania şi-au modificat părerea despre unele companii sau despre anumite produse, după ce au citit opiniile de pe bloguri ale unor consumatori.
Sintetizând rezultatele sondajului, Yahoo News atrage atenţia companiilor că blogurile înlocuiesc părerile transmise din gură în gură, care laudă sau blamează un produs.
Blogurile se bucură de încrederea consumatorilor în proporţie de 24%, clasându-se după presă care atinge 30%, dar înaintea publicităţii televizate (17%) şi a marketingului prin e-mail (14%).
Cei care cheltuiesc lunar pe cumpărături online peste 145 de Euro, acordă părerilor de pe bloguri o încredere mai mare (peste 30%).

Poate că a venit vremea ca în România, în care proliferează alimentele pline de E-uri toxice, creditele păguboase şi serviciile de proastă calitate să ne spunem părerea, noi consumatorii de rând care suntem bloggeri şi să-i îndemnăm şi pe alţii să o facă.
Un blog intitulat Păzea.ro încearcă să prezinte nemulţumirile internauţilor. Uneori comentariile contrazic, cu argumente, părerea postată. Sper să putem depista părerile inserate de cei învinuiţi, care lasă goală rubrica “Dreptul la replică”.
Este important ca primele mesaje de pe acest gen de bloguri de să fie bine selecţionate, pentru a nu compromite ideea propusă.
În România mecanismele de protecţia consumatorului sunt foarte puţin eficiente şi – în plus – foarte mulţi oameni s-au obişnuit cu proasta calitate a produselor şi le acceptă ca atare, pentru a evita un consum, adesea inutil, de nervi. Majoritatea bloggerilor sunt tineri şi cu educaţie peste medie. Nu vreţi să le amintim oamenilor că, în alte părţi ale Europei, oamenii nu acceptă să fie înşelaţi de negustorii hrăpăreţi, care acolo sunt mult mai puţini decât la noi?

Iată un test de coordonare între ochi şi mână. Sarcina care vă revine este să mişcaţi cu mouse-ul pătrăţelulul roşu, fără să-l lăsaţi să atingă marginile cadrului negru şi fără să fie atins de piesele albastre.
O supravieţuire de 18 secunde este considerată o mare performanţă.

Printre informaţiile care pot fi găsite pe site-ul BBC, figurează o previziune pesimistă privind evoluţia Internetului în următorii ani.
Menţionez două din punctele de vedere menţionate în articol:
Nitin Desai, consilier special al Secretarului General ONU, delegat cu coordonarea forumului internaţional pentru administrarea Internetului, care a avut loc la Atena între 30 octombrie şi 2 noiembrie, susţine că în următorii 5 ani, numărul site-urilor în limba chineză va depăşi numărul site-urilor în limba engleză, iar ICANN (autoritatea internaţională care gestionează numele de domenii) va fi obligată să introducă domenii scrise cu caractere chinezeşti, care nu vor fi accesibile pentru cei care folosesc doar alfabetul latin. Totodată numărul utilizatorilor de Internet din Asia va depăşi numărul urilizatorilor de Internet din Europa sau America.

Profesorul Howard Williams, care lucrează pentru Banca Mondială atrage atenţia asupra efectelor nefaste pe care le va avea asupra neutralităţii Internetului aprobarea proiectului de lege, acceptat de curând de comisia de specialitate a Senatului american, care permite transmiterea datelor cu viteze şi lărgimi de bandă preferenţiale, contra cost.

Nu pot să nu să remarc că termenul folosit, în articol, pentru fenomenul de fărămiţare prezis este “balcanizarea Internetului”.

Din când în când apare pe câte un post de televiziune o doamnă care îşi spune părerile calm, inteligent şi fără ostentaţie. Este insistentă, dar de loc agresivă, când vorbeşte despre drepturile familiei ei la redobândirea unor mari bogăţii. O cheamă Marie-Rose Mociorniţa. Apar uneori şi în presă scrisă articole despre ea.
Bunicul ei Dumitru Mociorniţa, fiul unor ţărani săraci, a fost remarcat la examenul de bacalaureat de Ion I. C. Brătianu care i-a oferit o bursă la Şcoala Superioară de Comerţ din Bucureşti, iar apoi la Şcoala Superioară de Industrie din Paris. Mociorniţa a devenit unul din cei mai importanţi industriaşi ai României interbelice. A murit într-o închisoare comunistă în 1953.
Dumitru Mociorniţa a avut 5 copii. Deşi am răscolit, în măsura în care m-am priceput, internetul, singurii descendenţi ai industriaşului, amintiţi de presa românească sunt fiul lui, Ion decedat în anul 2005, la vârsta de 88 de ani şi fiica acestuia Marie-Rose. De asemenea n-am găsit nici o prezenţă nominală în presă a vreunui descendent ai altor mari industriaşi interbelici precum Nicolae Malaxa sau Max Auschnit. Să fie Marie-Rose Mociorniţa singura persoană intereresantă din această categorie?

Viaţa nepoatei lui Dumitru Mociorniţa este o adevărată epopee. În ultimii ani s-a dedicat unei activităţi caritabile deosebite, conducând o fundaţie care acordă sprijin bolnavilor de cancer în fază terminală. Un interviu interesant, care datează de anul trecut, exprimă cu naturaleţe puncte de vedere neconvenţionale.

Muzeul online al vieţii microscopice intenţionează să demonstreze că artiştii care s-au concentrat pe figuri umane, peisaje sau imagini nonfigurative şi au neglijat formele vieţii văzute la microscop, au pierdut ocazia de a reprezenta capodopere ale naturii.
Colecţiile muzeului cuprind fotografii ale microorganismelor dintr-o picătură de apă proaspătă, ale celor din apa de mare, fragmente din insecte, structura celulară a plantelor.
În imaginea de mai jos vedeţi o secţiune printr-o ţeapă de cactus.

După „Ciocnirea civilizaţiilor” a lui Samuel Huntington, o altă carte intitulată „America Alone: The End of the World As We Know It”, scrisă de jurnalistul canadian Mark Steyn, face vâlvă punând sub semnul întrebării viitorul civilizaţiei occidentale. Autorul susţine că problemele demografice, politice si culturale ale Europei creează premizele pentru o dominaţie islamistă a vechiului continent.

P.S.
Publicaţia românească online Bloombiz publică în ediţia de azi, sub titlul O teorie devastatoare: moartea Europei, un articol despre noua carte a lui Mark Steyn.

Un articol din Gândul de azi face o analiză caustică a fenomenului web 2.0, pe care îl califică drept “o etichetă strălucitoare prin intermediul căreia câteva companii incearcă să vânda lucruri care se găsesc de multă vreme, gratis, în structurile opensource”.
Pentru că autorul articolului are amabilitatea de a folosi ca referinţă iniţială un citat dintr-un post scris de mine cu trei sferturi de an în urmă, îmi permit să adaug câteva informaţii suplimentare pe care le-am cules ca utilizator de rând al Internetului şi în chip de consumator român de rând.

În textul citat de pe blogul meu, Google oferea 22 de milioane de rezultate pentru termenul "web 2.0" (intre ghilimele). Astăzi (după 9 luni), am găsit 105 milioane de rezultate, deci de cca. 5 ori mai multe.
Mai constat că numărul companiilor care încearcă să obţină profit din web 2.0 nu este de “câteva” ci de ordinul sutelor.

Este evident, aşa cum susţine Vladimir Oane (citat în articol) că un număr de produse care se înscriu în conceptul web 2.0 sunt foarte utile, dar mi se pare la fel de adevărată susţinerea din Gândul, că marea majoritate a mărfurilor oferite sub această emblemă nu fac o para chioară.

Anunţată cu mare pompă, cea de a treia conferinţă anuală Web 2.0, a avut loc de curând la San Francisco. Deşi a trecut o săptămână de la încheierea ei, Google nu oferă ecouri relevante.

Să revenim pe meleagurile noastre. Majoritatea absolută a aplicaţiilor autohtone web 2.0 ţinteşte publicitatea, marketingul şi PR, având ca scop mărirea profitului celor care le gestionează. Pentru consumatorul român ele reprezintă adesea pagube educaţionale sau materiale. Amintiţi-vă de sistemele interactive de promovare a creditelor care omiteau o serie de informaţii.
De altfel, în multe cazuri, chiar şi publicitatea românescă obişnuită, nu neaparat cea online, afectează nejustificat buzunarul consumatorului. Un exemplu tipic ar fi pasta de dinţi, un produs folosit, din păcate, în cantităţi mult mai mici la noi decât în ţările evoluate, fapt datorită căruia aproximativ jumatate din preţul unui tub este costul publicităţii.

Încep cu o precizare: întreg textul de mai jos se referă la blogurile scrise în limba română. Uneori – nu întotdeauna – engleza mută blogul într-o lume cu alte valori.

În blogosfera românescă se poartă topurile, se poartă discuţiile despre coduri de conduită, se poartă părerile despre A-bloggeri, se poartă tricouri şi sugestii despre îmbogăţirea din blogging. Pe scurt, blogurile sunt un subiect la modă în blogosferă, în presă, în marketing.
Şi până acum mi-am dat cu părerea pe alte bloguri despre subiectele la modă în blogosferă. Acum, purtat de valul modei, am obrăznicia să-mi exprim aici preferinţele, acordând prioritate blogurilor care - după părerea mea - sunt mai puţin băgate în seamă decât merită.

Pentru mine, blogurile de top sunt cele în care găsesc informaţii interesante şi utile pentru mulţi, venite de la oameni pricepuţi în domeniul la care se referă. Într-un clasificare subiectivă, aş oferi locuri fruntaşe unor bloguri precum:

Doctorescu al tânărului medic Bogdan Pătru, cu informaţii şi sfaturi deosebit de utile, mai ales în condiţiile în care deficienţele sistemului medical românesc ne determină să apelăm la medic doar în situaţii critice,

Jurnal de blo_ord al arhitectului şi fotografului Andrei Pandele, care impresionează prin talent, erudiţie şi profesionalism,

Drept&Internet - Noutăţi şi opinii al juristului Bogdan Manolea, de la care aflăm multe lucruri pe care al trebui să le ştie toţi cei care publică online şi nu numai,

Bookblog care ne aminteşte că e important să citim pentru a evita imbecilizarea.

Câteva cuvinte despre alte bloguri pe care le simpatizez şi care sunt citate rar de VIPurile blogosferei româneşti:

Mă bucură ascensiunea rapidă de care se bucură Luciat cu Terorism de cititoare.

Îmi îngădui să cred că spiritul de observaţie şi condeiul clujanului Ciprian Iancu fac concurenţă în blogul Trăim în România, unei bune părţi din jurnaliştii profesionişti.

Cred că din blogul lui Dragoş Mănac, specialist în IT şi militant pentru softul Open Source, pot afla multe lucruri importante şi bloggerii sau navigatorii de rând pe internet.

Citesc cu atenţie blogul Plusvaloare al lui Hrisant care îmi oferă informaţii, explicaţii, raţionamente interesante şi mai puţin uzuale în domeniul afacerilor din România.

De la Bogdan Diaconu, asistent la ASE şi jurnalist freelancer, pot afla cum ar trebui să se supună afacerile regulilor eticii şi moralei.

Îmi place cum îşi descrie Magda Bărăscu întâlnirea cu Londra şi cu sistemul britanic.

Simt lipsa diferenţelor culturale pline de farmec din blogul în care scrie tot mai rar Monica Babeş.

Iată cum ar arăta declaraţia lui Toma Caragiu în faţa CNSAS.
Vă rog să ţineţi seama de faptul că, trecând în lumea drepţilor în 1977, marele actor se exprima într-un limbaj la limita admisă de cenzura vremii.
Imaginea de pe You Tube am cules-o de la green revolution

Numele oficial al Bangkokului, Capitala Thailandei, are 175 de litere şi este: Krungthepmahanakornamornratanakosinmahintarayutthayamahadilokpho-pnopparatrajathaniburiromudomrajaniwesmahasatharnamornphimarnavat-arnsathitsakkattiyavisanukamprasit.

Informaţia am cules-o din lecţiile de limba engleză pentru români ale BBC, în care sunt prezentate tot felul de recorduri.
În aceeaşi lecţie puteţi afla şi şlagărul care a rezistat cel mai mult pe locul 1 în topul hiturilor.

După părerea ziarului englezesc The Guardian există 20 de opere de artă pe care trebuie să le vezi înainte de a muri. Chiar dacă e un punct de vedere subiectiv, informaţiile despre fiecare lucrare în parte, care apar când mouse-ul este pe imagine, nu sunt de neglijat.
Dacă vi se pare cumva prea rapidă derularea automată a imaginilor, apăsaţi pe -, în stânga numărului 01 şi apoi veţi avea la dispoziţie comanda manuală de avansare + din dreapta.
Via Info Kappa

Fac gratis publicitate unei edituri franţuzeşti, întrebându-mă dacă o astfel de editură ar supravieţui la noi.
Editura Numilog vinde, prin procedee e-commerce, cărţi în format electronic, care pot fi citite sau – după caz – ascultate.
În ultimul sau mesaj informativ, pe care l-am primit şi l-am depozitat aici, editura anunţă o serie intreaga de lucrări de informatică, inclusiv două cărţi despre bloguri.
Editura oferă gratuit, înşirate pe 9 pagini, un mare număr de cărţi scrise de clasicii literaturii franceze, dar şi titluri cum ar fi: „Comment créer un site Internet attractif ?”, „Comment donner envie aux clients d’acheter pour réussir vos ventes”, „101 astuces marketing” etc.

Intrăm în Uniunea Europeană, carevasăzică ne boierim şi noi.
În consecinţă, vă propun să vă cumpăraţi cu doar 252.000 de dolari o mică vilă cu vedere la ocean în Rio de Janeiro sau cu 1.800.000 de Euro un castel destul de modest în Normandia.
Un site imobiliar internaţional, aparţinând unei companii din San Diego California, vă stă la dispoziţie cu alte sute de variante.
Chiar şi în Bulgaria, la Varna, puteţi închiria sau cumpăra un apartament elegant, la 100 de metri de plaja. Din România, nici o ofertă.
O conexiune de internet cu o viteză acceptabilă vă va fi de folos pentru că majoritatea ofertelor sunt însoţite de prezentări video.

Un articol din New York Tymes, publicat în 26 octombrie, atrăgea atenţia asupra manevrei puse la cale de un grup important de bloggeri americani, care intenţionau să aducă în vârful rezultatelor oferite de Google, anumite articole din presă care răspund preferinţelor lor electorale, prin căutări repetate cu diverse teme.
Articolul aminteşte că, mai demult, o manevră de acest gen reuşise introducerea site-ului oficial al preşedintelui Bush printre primele adrese care apăreau atunci când cineva căuta “miserable failure”.
Cred totuşi că rezultatul favorabil obţinut ieri de Partidul Democrat are cauze mult mai profunde decât manevrarea rezultatelor unor căutări cu Google.

Aşa arăta articolul din 21 aprilie 1889, publicat în ziarul New York Tymes, care le descria americanilor ceremonia de inaugurare a turnului Eiffel de la Paris. Ziarul nu omitea să amintească protestul unui mare număr de oameni de cultură francezi împotriva desfigurării Parisului de către o structura metalică asemănătoare cu cea mai urâtă parte a unui pod suspendat.
De atunci au trecut doar 117 ani.

The Beattles au sosit pentru prima oară în Statele Unite, în februarie 1964, la doar 3 luni de la asasinarea preşedintelui J.F. Kennedy. Erau aşteptaţi pe aeroportul internaţional Kennedy din New York, de 3000 de adolescenţi în delir, ne povesteşte New York Times, care îi descria pe cei 4 oaspeţi, în articolul său dedicat evenimentului, astfel: "Multiplicaţi-l pe Elvis Presley cu 4, scădeţi 6 ani din vârsta lui, adăugaţi accentul britanic şi un ascuţit simţ al umorului". Vârsta medie a celebrului grup de rock era 22 de ani.
S-au scurs de atunci aproape 43 de ani. O veşnicie...

About este o publicaţie despre orice, de la automobile la religie, de la finanţe la adolescenţă, de la jocuri video la gastronomie.
In domeniul informaticii, tematica abordată este imensă. Wendy Boswell este specialista de la About care oferă mii de informaţii despre căutarea pe web.
Vă propun să-i parcurgeţi articolul despre cele mai potrivite motoare de căutare pentru tema pe care doriţi să o abordaţi. Nu vă aşteptaţi ca linkul către un anumit motor să vă ducă direct la el, nici măcar în cazul lui Google sau Yahoo. Veţi ajunge întâi la alt articol al lui Wendy, în care veţi afla tot felul de amănunte despre particularităţile motorului respectiv sau veţi da de unul sau mai multe directoare cu motoare care răspund preferinţei Dumneavoastră şi abia acolo veţi găsi linkul către destinaţia finală.
Dacă veţi alege, de exemplu Exalead, dintre motoarele care permit vizionarea prealabilă a unei imagini reduse a fiecărei pagini din listă, veţi afla de la Wendy cum puteţi personaliza motorul, introducând direct pe pagina de căutare până la 18 thumbnailsuri ale site-urilor preferate, că puteţi separa răspunsurile după locaţie, după tipul fişierului căutat (.pdf, .ppt, .doc etc.), că puteţi efectua o căutare fonetică, una aproximativă sau una care să selecteze numai rezultatele care au feed RSS şi multe alte informaţii.

South-East European Network for the Professionalization of the Media organizează între 13 şi 24 noiembrie, la Sofia, un seminar în limba engleză, având ca temă „Jurnalismul online, azi şi mâine” la care vor participa 12 jurnalişti din Albania, Bosnia şi Herzegovina, Bulgaria, Macedonia, Moldova, Muntenegru, România şi Serbia. Centrul pentru Jurnalism Independent din România este membru al SEENPM.
Subiectele ce vor fi dezbătute mi se pare foarte interesante şi pot fi descărcate de pe pagina seminarului.
Matthias Spielkamp, conducătorul seminarului este un pretigios jurnalist german, promotor al jurnalismului online.

Voi nu sunteţi implicaţi în treaba asta, George?

PC World România a lansat cu două zile în urmă, un blog al consumerilor IT&C din România.
Prima reclamaţie apărută pe blog, intitulată “O poveste cu Dell” descrie o întârziere mare în livrarea unor accesorii pentru un server Dell aparţinând unei companii. Comanda a fost făcută la un reseller al unuia din cei 6 distribuitori Dell.
Reclamantul a contactat companiile din ţară şi din străinătate implicate în circuitul de livrare. În logica unui sistem normal, nu era treaba lui. În schimb, nu s-a adresat Autorităţii pentru Protecţia Consumatorului.
Din textul de pe blog se deduce că principala vină aparţine distribuitorului român Gemini SP, într-o măsură mai mică distribuitorului Dell pentru Europa, Africa şi Orientul Apropiat şi deloc resellerului cu care s-a încheiat contractul.

După părerea mea, reclamaţia e un exemplu al felului în care nu trebuie să procedeze un consumator în România, deoarece protecţia consumatorului este, în cele mai multe cazuri, vorbă goală la noi. În momentul în care închei un contract şi plăteşti bani unei firme (resellerul), trebuie să te asiguri că aceasta este răspunzătoare în faţa ta pentru eventualele necazuri care se ivesc pe parcurs. Evident ar fi fost o soluţie mai bună emiterea comenzii direct către unul din distribuitorii autorizaţi Dell sau, având în vedere că nu e vorba de componente uzuale, consultarea prealabilă a Country Managerului Dell din România.

Mă îndoiesc că postul în cauză poate constitui un motiv pentru evitarea produselor Dell, aşa cum sugerează titlul, în schimb ancheta promisă de PC World e binevenită.

Cred că administratorul blogului ar trebui să filtreze posturile pentru ca acestea să dea indicaţii cititorilor despre produse sau servicii de calitate şi despre produse sau servicii necorespunzătoare.
Din înşirarea cercetărilor personale ale unui client asupra motivelor pentru care cel care i-a încasat banii nu-i livrează accesoriile, putem deduce cel mult, atât noi cât şi clientul respectiv, că trebuie să solicităm, prevederea în contracte a unor penalităţi de întârziere, dacă marfa nu este livrată la termen.

Mi-am permis aceste observaţii din dorinţa ca un blog nou născut, coordonat de o publicaţie prestigioasă, să devină o unealtă utilă şi nu o înşirare de frustrări sau - eventual - reclame.

Eduard H. Adelson este profesor la Institutul Tehnolgic Massachusetts şi conduce laboratorul de tehnică de calcul specializată în inteligenţa artificială.
Printre exemplele spectaculoase de pe site-ul prof. Adelson este şi cel din figura alăturată. Deşi vedem cu toţii că patratele A şi B au nuanţe de gri total diferite, în fapt nuanţa lor este aceeaşi. Nu strică să vedeţi proba şi explicaţia profesorului, dar vă propun să urmăriţi şi o demonstraţie mult mai evidentă a identităţii celor două nuanţe, pe care am primit-o prin e-mail, în limba română şi am depozitat-o aici.

Se poartă comparaţia între proaspăt lansatele Internet Explorer 7 şi Firefox 2.0.
În ultimele două săptămâni, punctul de vedere al unui blogger cunoscut a stârnit aproape 100 de comentarii, iar săptămâna trecută site-ul BBC a consacrat o analiză concisă acestei teme.
Acelaşi subiect este abordat de PC World şi de alte publicaţii de specialitate cum ar fi [1] şi [2]. Din acest din urmă text aflăm că Fundaţia Mozilla promite perfecţionări importante în Firefox 3.0 care va fi lansat în mai 2007 şi că Microsoft anunţă updatarea mai frecventă a browserului său, următoarea versiune urmând să apară peste 18 luni.

O precizare: toate materialele la care m-am referit se ocupă, în principal, de performanţele tehnice ale celor două browsere.