miercuri, noiembrie 15, 2006
Iar web 2.0
Categoria internet/IT~
Un articol din Gândul de azi face o analiză caustică a fenomenului web 2.0, pe care îl califică drept “o etichetă strălucitoare prin intermediul căreia câteva companii incearcă să vânda lucruri care se găsesc de multă vreme, gratis, în structurile opensource”.
Pentru că autorul articolului are amabilitatea de a folosi ca referinţă iniţială un citat dintr-un post scris de mine cu trei sferturi de an în urmă, îmi permit să adaug câteva informaţii suplimentare pe care le-am cules ca utilizator de rând al Internetului şi în chip de consumator român de rând.
În textul citat de pe blogul meu, Google oferea 22 de milioane de rezultate pentru termenul "web 2.0" (intre ghilimele). Astăzi (după 9 luni), am găsit 105 milioane de rezultate, deci de cca. 5 ori mai multe.
Mai constat că numărul companiilor care încearcă să obţină profit din web 2.0 nu este de “câteva” ci de ordinul sutelor.
Este evident, aşa cum susţine Vladimir Oane (citat în articol) că un număr de produse care se înscriu în conceptul web 2.0 sunt foarte utile, dar mi se pare la fel de adevărată susţinerea din Gândul, că marea majoritate a mărfurilor oferite sub această emblemă nu fac o para chioară.
Anunţată cu mare pompă, cea de a treia conferinţă anuală Web 2.0, a avut loc de curând la San Francisco. Deşi a trecut o săptămână de la încheierea ei, Google nu oferă ecouri relevante.
Să revenim pe meleagurile noastre. Majoritatea absolută a aplicaţiilor autohtone web 2.0 ţinteşte publicitatea, marketingul şi PR, având ca scop mărirea profitului celor care le gestionează. Pentru consumatorul român ele reprezintă adesea pagube educaţionale sau materiale. Amintiţi-vă de sistemele interactive de promovare a creditelor care omiteau o serie de informaţii.
De altfel, în multe cazuri, chiar şi publicitatea românescă obişnuită, nu neaparat cea online, afectează nejustificat buzunarul consumatorului. Un exemplu tipic ar fi pasta de dinţi, un produs folosit, din păcate, în cantităţi mult mai mici la noi decât în ţările evoluate, fapt datorită căruia aproximativ jumatate din preţul unui tub este costul publicităţii.
Un articol din Gândul de azi face o analiză caustică a fenomenului web 2.0, pe care îl califică drept “o etichetă strălucitoare prin intermediul căreia câteva companii incearcă să vânda lucruri care se găsesc de multă vreme, gratis, în structurile opensource”.
Pentru că autorul articolului are amabilitatea de a folosi ca referinţă iniţială un citat dintr-un post scris de mine cu trei sferturi de an în urmă, îmi permit să adaug câteva informaţii suplimentare pe care le-am cules ca utilizator de rând al Internetului şi în chip de consumator român de rând.
În textul citat de pe blogul meu, Google oferea 22 de milioane de rezultate pentru termenul "web 2.0" (intre ghilimele). Astăzi (după 9 luni), am găsit 105 milioane de rezultate, deci de cca. 5 ori mai multe.
Mai constat că numărul companiilor care încearcă să obţină profit din web 2.0 nu este de “câteva” ci de ordinul sutelor.
Este evident, aşa cum susţine Vladimir Oane (citat în articol) că un număr de produse care se înscriu în conceptul web 2.0 sunt foarte utile, dar mi se pare la fel de adevărată susţinerea din Gândul, că marea majoritate a mărfurilor oferite sub această emblemă nu fac o para chioară.
Anunţată cu mare pompă, cea de a treia conferinţă anuală Web 2.0, a avut loc de curând la San Francisco. Deşi a trecut o săptămână de la încheierea ei, Google nu oferă ecouri relevante.
Să revenim pe meleagurile noastre. Majoritatea absolută a aplicaţiilor autohtone web 2.0 ţinteşte publicitatea, marketingul şi PR, având ca scop mărirea profitului celor care le gestionează. Pentru consumatorul român ele reprezintă adesea pagube educaţionale sau materiale. Amintiţi-vă de sistemele interactive de promovare a creditelor care omiteau o serie de informaţii.
De altfel, în multe cazuri, chiar şi publicitatea românescă obişnuită, nu neaparat cea online, afectează nejustificat buzunarul consumatorului. Un exemplu tipic ar fi pasta de dinţi, un produs folosit, din păcate, în cantităţi mult mai mici la noi decât în ţările evoluate, fapt datorită căruia aproximativ jumatate din preţul unui tub este costul publicităţii.
Scris de Sorin
miercuri, noiembrie 15, 2006 8 comentarii
LINK
Comentarii:
a scris:
Sorin a scris:
a scris:
Sorin a scris:
a scris:
Sorin a scris:
a scris:
Sorin a scris:
<< Înapoi la Blog
a scris: Despre ce aplicatii web 2.0 vorbesti? Eu nu prea cunosc multe. Nu prea cunosc niciuna de fapt in afara produsului facut de noi.
Sorin a scris: Nu am priceperea necesara ca sa judec calitatea produsului vostru. E posibil sa fie foarte bun, dar in mod cert nu este singura aplicatie web 2.0 din România. Sper că nu excluzi retelele sociale din web 2.0. Un site olandez citeaza nu mai putin de 30 de retele sociale romanesti. Cat de utile sunt cele mai multe dintre ele?
Sa mai inteleg ca nici unul din produsele Netbridge (de exemplu), nu are pretentia de a fi categorisit in web 2.0?
Sa mai inteleg ca nici unul din produsele Netbridge (de exemplu), nu are pretentia de a fi categorisit in web 2.0?
a scris: faci o mare confuzie intre un site si o aplicatie. Adica Wordpress este o aplicatie dar un blog pe aceasta platforma nu este. Sper ca vezi diferenta.
Sorin a scris: Sa inteleg ca retelele sociale nu constituie un tip de aplicatie web 2.0? Nu m-am referit la 30 de aplicatii diferite.
Chiar daca privesti doar din unghiul produselor romanesti, cred ca te cam lauzi cu unicitatea.
Avem platforme romanesti de blogging, chiar daca nu sunt formidabile.
De „Advanced e-Learning Objects" produs de Siveco Romania ai auzit?
Pentru ca am dat exemplul Netbridge, consideri Kestionare.ro doar un site ca Sentimente.ro si nu o aplicatie?
Chiar daca privesti doar din unghiul produselor romanesti, cred ca te cam lauzi cu unicitatea.
Avem platforme romanesti de blogging, chiar daca nu sunt formidabile.
De „Advanced e-Learning Objects" produs de Siveco Romania ai auzit?
Pentru ca am dat exemplul Netbridge, consideri Kestionare.ro doar un site ca Sentimente.ro si nu o aplicatie?
a scris: Nu am zis ca nu mai sunt... cu siguranta ca sunt. Doar ca eu nu stiu. Nu e lauda. Tu vorbesti de siteuri si de platforme software....
Si nu. Nu consider nimic din ce face Netbridge web 2.0. Kestionare nu are nimic de a face cu web 2.0. La fel cum nici sentimente nu are. Nu vad ce retea sociala e asta. E doar un site pentru copii plini de hormoni. Bine .... eu nu dau 2 bani nici pe myspace dar asta e alta problema.
Despre siveco nu ma pronunt. Nu am auzit nici folosit.
Si nu. Nu consider nimic din ce face Netbridge web 2.0. Kestionare nu are nimic de a face cu web 2.0. La fel cum nici sentimente nu are. Nu vad ce retea sociala e asta. E doar un site pentru copii plini de hormoni. Bine .... eu nu dau 2 bani nici pe myspace dar asta e alta problema.
Despre siveco nu ma pronunt. Nu am auzit nici folosit.
Sorin a scris: Iata ca incepem sa fim amandoi de acord cu autorul articolului din Gandul, care sustine ca sub eticheta modei "web 2.0" se ascund adesea fleacuri fara valoare.
Referitor la Netbridge, indraznesc sa-ti amintesc declaratia semeata a lui Orlando Nicoară, preluata de presa şi de unii cei mai cunoscuti bloggeri romani:„Imi prezint demisia din toate functiile detinute la Netbridge, lasand în urma cea mai puternica companie de pe internetul romanesc”.
Ca si tine, nici eu nu dau 2 bani pe MySpace, dar Rupert Murdoch a dat 560 de milioane de dolari si probabil va scoate profit din ea.
Altii scot profit din moda tatuajului sau a piercingului.
Referitor la Netbridge, indraznesc sa-ti amintesc declaratia semeata a lui Orlando Nicoară, preluata de presa şi de unii cei mai cunoscuti bloggeri romani:„Imi prezint demisia din toate functiile detinute la Netbridge, lasand în urma cea mai puternica companie de pe internetul romanesc”.
Ca si tine, nici eu nu dau 2 bani pe MySpace, dar Rupert Murdoch a dat 560 de milioane de dolari si probabil va scoate profit din ea.
Altii scot profit din moda tatuajului sau a piercingului.
a scris: Sorin a scris: Stim că web 2.0 e un concept nedefinit.
Te citez:
“Cred ca web 2.0 are la baza ideea de sharing”, “webul poate deveni un mediu creat de utilizatori” şi “Odata cu web 2.0 democratia isi face locul si pe Internet”.
In consecinta, web 2.0 nu apartine numai celor care scriu programe in cod, ci şi bloggerilor, celor care îşi pun pozele pe Flickr si evident negustorilor cu site-uri interactive.
În consecinta, dacă nu te-ai răzgândit, cam toata oferta Netbrige (bună sau proasta) se află sub umbrela web 2.0.
Trimiteți un comentariu
Te citez:
“Cred ca web 2.0 are la baza ideea de sharing”, “webul poate deveni un mediu creat de utilizatori” şi “Odata cu web 2.0 democratia isi face locul si pe Internet”.
In consecinta, web 2.0 nu apartine numai celor care scriu programe in cod, ci şi bloggerilor, celor care îşi pun pozele pe Flickr si evident negustorilor cu site-uri interactive.
În consecinta, dacă nu te-ai răzgândit, cam toata oferta Netbrige (bună sau proasta) se află sub umbrela web 2.0.
<< Înapoi la Blog
ABONEAZĂ-TE LA RSS
