Aparitia site-ului Generaţia aşteptată, la care mă refeream în mesajul de ieri, a devenit, pentru mine, o sursă de frustrări.
În România, majoritatea oamenilor aruncă hârtii şi mucuri de ţigări pe trotuar, funcţionarii publici sunt adesea incompetenţi şi lipsiţi de o minimă bunăvoinţă în relaţia cu publicul, regulile de circulaţie sunt foarte rar respectate. Face ceva “Generaţia aşteptată” pentru eliminarea acestor carenţe?
La noi, mulţi pietoni se strecoară frecvent printre maşini şi traversează, fără ezitare pe roşu, în situaţia în care Noul regulament de circulaţie prevede că, dacă un accident s-a produs din vina pietonului, răspunderea civilă sau penală îi revine acestuia.
Câţi tineri jurnalişti se obosesc să le explice oamenilor că, în scurt timp, un şofer care lovi un pieton care traversează neregulamentar va fi exonerat de răspundere, că pietonului accidentat în aceste condiţii nu i se va deconta spitalizarea, că va putea fi omorât strict din vina lui? Presa preferă scandalurile de tot felul.
Eu am găsit un singur articol pe tema asta, la Oradea.

Cu vreo 10 ani în urmă, eram în oraşul bavarez Nurnberg. Respectând tradiţia românească, am încercat să traversez o stradă necirculată, în timp ce semaforul era roşu. Un localnic, însoţit de un copil, m-a prins de mânecă şi m-a tras înapoi.
Peste câteva zile, i-am descris situaţia unui jurnalist vârstnic din Munchen, susţinând că omul care m-a împiedicat să traversez mi-a încălcat dreptul de a-mi asuma răspunderea pentru ceea ce voiam să fac, fără să încalc dreptul altcuiva.
Neamţul mi-a povestit că, în Germania, au existat, cu mulţi ani în urmă, numeroase campanii de presă care explicau că un om matur care traversează strada în condiţii neregulamentare va determina copiii să-l imite, iar copiilor trebuie să li se formeze un reflex de apărare împotriva pericolului unui comportament de acest gen.

O fi având vreo legătură povestea asta cu “Generaţia aşteptată”?