Cu mulţi ani în urmă, Tudor Vornicu, care făcea parte din specia, azi dispărută la noi, a marilor creatori de televiziune, a pus faţă în faţă într-o emisiune, pe tânăra, frumoasa şi interesanta actriţă Irina Petrescu cu marele matematician bătrân, chel şi cu nas borcănat Grigore Moisil. Discuţia despre arta versus ştiinţă era liberă, în limitele posibile atunci.
Uimitor a fost faptul că, după câteva schimburi de replici, pe ecran a rămas, ca prezenţă dominantă, unul din interlocutori: nu actriţa mult admirată, cum vă aşteptaţi, ci matematicianul. Prin modul său de exprimare, prin farmecul ideilor exprimate, prin expresivitatea ochilor şi a chipului său, profesorului Moisil a cucerit atunci, dar şi în alte cazuri în care a fost invitat la televiziune, atenţia marei majorităţi a telespectatorilor. Era, în mod surprinzător, mai “telegenic” decât Irina Petrescu .
Despre cei care arată bine în poze se zice ca sunt fotogenici, iar cei care au farmec la televizor sunt consideraţi telegenici.
Daţi-mi voie să-i numesc blogogenici pe cei ale căror bloguri oferă ceva în plus faţă de informaţia scrisă, fotografiată sau podcastată. Ceva ce aş numi şarm sau, mai pe româneşte, farmec.
Evident că impresia de şarm e subiectivă. E posibil ca mulţi să aibă alte păreri.
Dacă v-a plictisit introducerea mea, vă cer scuze.

Habar n-am cum face, dar aproape de fiecare data cand posteaza ceva pe blog, Monica îmi transmite ceva, interesant, atractiv sau haios.
In modul ei de a descrie ceea ce i se intâmplă se simte o percepţie inginerească de bună calitate, dar si harul de a comunica chiar si cu cei care sunt mândri de lipsa lor de atracţie pentru ştiinţele exacte.
Două exemple mi se par semnificative: Blogurile chinezesti, text brodat pe o informatie obţinuta de la Andressa, şi Vaca sferica.

Mi se mai pare blogogenică Irene, colecţionara de imagini remarcabile pe web, care atunci când scrie este nostimă, sumbră, mofturoasă sau chiar agresivă. Din puţinele posturi fără poze, vă propun Mă gândesc şi eu aşa şi Mititei sinucigaşi. Nu ştiu de ce, cred că o aplecare (puţin probabilă, dar nu imposibilă) către lumea tehnologiei i-ar deschide Irenei orizonturi interesante.

Blogogenia arhitectului Andrei Pandele este subordonată harului său de fotograf, pregnant şi pe blog, dar şi modul în care exprimă în scris ceea ce vede în jurul lui este viu şi atrăgător. V-aş propune să citiţi şi gândurile lui Pandele care nu se referă la fotografie. Aleg la nimereală, dintre posturile care mi-au atras atenţia, Nu vor să audă şi Predicţiuni şi afaceri.

Vivi este unul din bloggerii care îmi trezesc interesul prin ce scriu dar şi prin modul în care scriu. Exemplific cu Introspecţii şi Cum adică...?

Surprize plăcute îmi fac şi multe din posturile de pe alte bloguri, cum ar fi cele al lui Ovidiu şi al Cristinei.

Evident, sunt mult mai multe adrese remarcabile în blogosfera românească. Aici m-am referit doar la câteva bloguri pe care, atunci le accesez, aştept un cadou care să-mi placă.