Vi s-a întâmplat, desigur, să auziţi telespectatori care întreabă la telefon cum îl pot contacta pe medicul sau pe „vindecătorul astrologic” cu laptop, invitaţi la o emisiune de televiziune. Răspunsul este stereotip: „rămâneţi la telefon şi veţi primi lămuriri de la colegii noştri, după ce veţi ieşi din emisie”. Cu alte cuvinte vi se va da adresa şi telefonul de la cabinetul particular al celui în cauză.
În destule emisiuni apar avocaţi care susţin public interesul clienţilor lor, aflaţi în curs de cercetare sau care au procese în desfăşurare, influenţând opinia publică. Dan Diaconescu şi – într-o măsură ceva mai mică – Radu Moraru s-au specializat în astfel de emisiuni.
În ţările civilizate, asemenea practici sunt interzise prin autoreglementări ale breslei jurnaliştilor.
Pentru că, la noi, Clubul Român de Presa are ca principală preocupare asigurarea bunăstării patronilor şi şefilor editoriali din mass media, codul deontologic al CRP are doar 10 articole vagi care pot fi interpretate, în funcţie de interese de clan, de "Consiliul de onoare".
Conştient, probabil, de această situaţie, destul de hulitul nostru Consiliu Naţional al Audiovizualului a emis luna trecută o decizie în care încearcă să limiteze abuzurile tolerate sau intenţionate pe posturile de televiziune şi de radio, în nu mai puţin de 163 de articole. Decizia cuprinde alături de reglementările specifice, destule componente deontologice.
Practic, noi neavizaţii aflăm din decizia CNA, că unele secvenţe care ni se servesc, în programele posturilor de televiziune, încalcă flagrant uzanţele eticii jurnalistice şi uneori prevederile legale.

Deşi bine intenţionată, decizia ne oferă destule anomalii. Iată doar câteva:
- în ţările Uniunii Europene, normele deontologice sunt elaborate de breasla jurnaliştilor sau de organizaţii neguvernamentale specializate şi nu de o autoritate a statului;
- conştient că etica jurnalistică din România este, în unele cazuri, similară cu cea a contrabandiştilor, CNA încearcă să rezolve situaţii precum cele pe care le-am amintit mai sus, făcând reclamaţii la organismele profesionale care impun respectarea Codului de deontologie medicală sau respectarea Statului profesiei de avocat. Prin această metodă, jurnalistul care face reclamă mascată videcătorului sau avocatului (poate pe bani buni) este exonerat de răspundere.
- decizia normează raportul dintre timpul de emisie acordat puterii şi opoziţiei, fără a preciza intervalul de timp în care se face evaluarea. Ori este evident că în aceste zile, când ne îngrijorează pe toţi gripa aviară, e stupid să acorzi o treime din timp opoziţiei să-şi exprime părerile, în loc să ceri organelor abilitate să dea socoteală de felul în care gestionează criza. Altceva este dacă nu se acordă opoziţiei timpul prevăzut, timp de 3 sau 6 luni, de exemplu (ca în modelul francez).