Dicţionarul umoristic al limbii române
Răspund unui comentariu-sugestie la postarea precedentă, amintindu-vă că fermecătorul scriitor şi dramturg care a fost Tudor Muşatescu (1903-1970) a întocmit un “Dicţionar umoristic al limbii române” care are tangenţe cu Dicţionarul diavolului, fără a fi impregnat cu amărăciunea sarcastică a acestuia.
Dicţionarul lui Tudor Muşatescu a apărut în 1970, constituind o secţiune a volumului de aforisme "Fiecare cu parerea lui".
Selectez câteva din
numeroasele definiţii din Dicţionar pe care le găsiţi în Citatepedia:
Sărut: Bomboană care se consumă cu două guri dintr-o dată.
Şifonier: Spaţiu locativ pentru cei prinşi la nevestele altora.
Zvon: Ştire în neştire.
Cărbune: Diamant în domino negru.
Avocat: Vorbă multă, bogăţia omului.
Est: Cel mai răsărit dintre punctele cardinale.
Abracadabrant: Cuvânt care face pe nebunul.
Zicală: Vorba care se ţine de cuvânt.
Amvon: Tribuna electorală a lui Dumnezeu.
Burlac: Joc de cărţi din care lipseşte dama.
Amor: Maladie care te trânteşte, sănătos, la pat.
Fabulă: Animale care învaţă pe oameni cum să se poarte în societate.
Etichete: Amuzante, Dictionare si enciclopedii