Cred că numărul românilor care au citit o carte a unui scriitor nigerian, au văzut un film nigerian sau au au au ascultat muzică nigeriană este infim.
Probabil că această situaţie este valabilă şi pentru americani, cehi, danezi sau japonezi, deşi Nigeria este o ţară cu o suprafaţă de aproape un milion de kmp şi cu o populaţie de 170 de milioane de locuitori.
Mărturisesc că m-a şocat prezentarea făcută la o conferinţă TED din anul 2009 de o tânără scriitoare nigeriană care, după studii strălucite în Statele Unite la diverse universităţi printre care se numără Princeton, Yale şi Harvard, a obţinut premii pentru scrierile ei pe care le-a publicat în SUA şi în Nigeria, unde călătoreşte frecvent şi conduce cu regularitate ateliere de lucru pentru tinerii scriitori.
Ideea de bază a expunerii spectaculoase (subtitrată în româneşte) a scritoarei Chimamanda Ngozi este greşeala pe care o facem frecvent de a generaliza o idee preconcepută culeasă din una sau câteva surse despre o naţiune sau despre populaţia unei regiuni.
De altfel şi noi românii suntem catalogaţi cu toţii în diverse ţări din lume în baza unor puncte de vedere răuvoitoare, lansate de un mic număr de oameni interesaţi de o astfel de generalizare sau pur şi simplu neinformaţi.