Imaginea idilică a Bucureştiului interbelic supranumit „micul Paris” determină mulţi români contemporani să identifice vinovaţii pentru „sărăcia” noastră de azi în rândurile forţelor oculte mondiale, ale politicienilor din ultimele două decenii, majoritatea - e drept - corupţi, dar aleşi de noi cetăţenii României, sau în categoriile selectate de instigatorii la ură naţionalistă sau antimasonică.
O postare din blogul Art Historia ne prezintă o selecţie de fotografii-document cu oamenii amărâţi din Bucureşti, realizate în anii 30 de remarcabilul fotograf Nicolae Ionescu, însoţite, fiecare, de un scurt text de prezentare scris de autor.
N-am găsit cerştori în fotografiile sărăcimii de atunci. Se pare că numărul celor care căutau ceva de făcut, inclusiv să răscolească prin gunoaie, decât să ceără de pomană era atunci mult mai mare atunci decât azi. E drept că cerşitul a devenit o afacere profitabilă pentru unii în România zilelor noastre.
Specific României de azi pare să fie profitul fără muncă, răspândit în mai toate categoriile sociale.