Pe site-ul Deutche Welle în limba română, articolul întitulat Severin şi impunitatea prezintă modul în care a ajuns europarlamentarul nostru „în funcţii înalte în care l-au învestit prietenii săi din fostul partid-stat, creat după chipul şi asemănarea lui Ion Iliescu şi al prinţului său moştenitor, Adrian Năstase” şi felul în care „potenţialul său trafic de influenţă a readus în memorie istoria ruşinoasă a partidului său postcomunist, o formaţiune aflată multă vreme în colimator pentru cazurile sale fulminante de corupţie, nicicând pedepsite de justiţie”.
Poate e util să insist asupra faptului că textele dintre ghilimele sunt copiate de pe site-ul Deutche Welle, post public care evită, în general, calificativele dure. Deduc că epitetele referitoare la eurodeputatul român şi la partidul care l-a trimis în Parlamentul european reflectă revolta ieşită din comun a populaţiei germane faţă de comportamentul descris.
Referindu-se la faptul că europarlamentarii austriac şi slovac acuzaţi de acelaşi trafic de influenţă ca Adrian Severin şi-au dat demisia fără ezitare din Parlamentul European, Deutche Welle conchide că, spre deosebire de ţările occidentale şi central-europene, România continuă să fie paradisul impunităţii juridice şi etice a demnitarilor, la adăpostul sacrosanctei prezumţii de nevinovăţie.
Poate e util să precizăm că, la fel cu mulţi alţi politicieni marcanţi ai României, Adrian Severin, care se lăcomeşte la o mită 12.000 de euro, este milionar în euro.