Se pare că prima citare în limba engleză a cuvântului japonez Tsunami, preluat ulterior în mai toate limbile, a apărut în revista National Geographic în 1896, când valurile generate de un cutremur devastator, care s-a produs cam în aceeaşi zonă cu cutremurul recent, au produs dezastre uriaşe. Aprecierile subiective exagerate ale oamenilor de atunci atribuiau valurilor o înălţime de 100 de metri.
Primul tsunami menţionat în istoria Japoniei datează din anul 684. În traducere, tsunami înseamnă val de cutremur.
Cert este că acum proiectarea zgârie-norilor şi a reactorelor nucleare japoneze (chiar a celor considerate învechite precum cel de la Fukushima) asigură protecţie chiar şi pentru amploarea cutremurului care s-a produs pe 11 martie. Incendiul la reactorul de acolo nu se datorează cutremurului, ci faptului că valurile imense de apă au oprit generatoarele care alimentau pompele de răcire, esenţiale pentru menţinerea temperaturii normale a reactorului. Chiar şi în aceste condiţii, sistemul de izolare din ciment şi oţel împiedică, în mare măsură, materialul radioactiv să ajungă direct în atmosferă, aşa cum s-a întâmplat la Cernobil, unde nu exista un astfel de sistem de izolaţie.
Comportamentul japonezilor după dezastru constituie un exemplu cu totul deosebit nu numai pentru noi, ci pentru întreaga omenire. Admiraţia chinezilor faţă de reacţia oamenilor din Japonia după cutremur, prezentată în bună parte în imagini, mi se pare edificatoare.
P.S.
New York Times publică în ediţia online imagini ale zonelor afectate de tsunami, înainte şi după năvala apei, fotografiate din satelit.
În partea stângă vedeţi situaţia dinaintea cutremurului, iar în dreapta aceleaşi zone după tsunami. Trăgând cursorul cu mouse-ul sau clicând pe marginile din stânga sau din dreapta cadrului extindeţi fiecare din variante.
În prima imagine figurează reactoarele din Fukushima.