Mirona, al cărei blog Japonia, departe, aproape mi-a atras atenţia prin texte remarcabile însoţite de imagini superbe şi pe care vreau să vă propun să-l răsfoiţi, chiar dacă nu aveţi posibilitatea să vizitaţi Ţara Soarelui Răsare, dar mai ales dacă vi se iveşte această fericită ocazie.
Mirona mărturiseşte: “am ajuns în Japonia datorită unei burse pe Drept Internaţional. Am rămas în Japonia numai un an. Am descoperit Japonia puţin câte puţin, am adorat Japonia din ce în ce mai mult. De ce? Fiindcă lumea prin filtru japonez împrumută până şi paradoxurilor o sensibilitate a viului”.
Vă supun atenţiei trei extrase din postările recente:
“În trecut i se spunea Edo şi era un sat de pescari. Acum se numeşte Tokyo, ceea ce înseamnă capitala din est, şi este în topul "Most Livable City". Un gigant cu peste 35 de milioane de locuitori, 23 de districte speciale şi 39 de oraşe administrate, plus 2 şiruri de insule. Când spunem Tokyo ne referim, de fapt, la una dintre cele mai mari zone metropolitane din lume, formate în urma unirii oraşului Tokyo cu zonele limitrofe”.

“Mi-am pus de mult timp în gând să scriu despre toleranţa religioasă a japonezilor. Alţii o numesc chiar indiferenţă. Într-adevăr, pentru un ochi creştin sau musulman, obişnuit cu restricţii, pedepse, practicarea credinţei în văzul lumii şi convingerea că adevărul trebuie să se afle în dogma propriei religii, categoric nu în a alteia, japonezii par cu toţii atei. Credinţa lor nu poate fi etichetată, naşterea şi căsătoria se sărbătoresc în ritual shinto, înmormântarea este buddhista. Câteva procente sunt creştini sau musulmani. Orice religie ai declara, pe faţa japonezului de rând nu vei observa vreo schimbare”.

“Osechi-ryori este termenul generic pentru mâncarea ce se găteşte de Anul Nou. Sub această umbrelă se regăsesc feluri de mâncare ce nu se alterează rapid şi pot fi consumate mai multe zile la rând, în contrast cu principiile care guvernează bucătăria japoneză în zilele obişnuite când se găteşte întotdeauna pentru a fi consumată mâncarea în aceeaşi zi. În spatele acestei tradiţii stă convingerea că în această perioadă de trecere gospodinele japoneze ce muncesc din greu în timpul anului pentru familiile lor au dreptul să se odihnească şi să se bucure de un nou început”.

În imagine un prânz japonez care poate fi cumpărat la caserolă.