Am avut, în tinereţe, privilegiul de a mă afla un timp, nu prea lung din păcate, în preajma profesorului Grigore Moisil, un om care a lăsat în amintirile mele o impresie neegalată de altcineva. Viața sa dedicată matematicii și informaticii l-a consacrat ca un extraordinar om de știință și profesor. Era înzestrat şi cu un deosebit simț al umorului.
Pe Emil Cioran l-am cunoscut doar din ce a publicat şi din ce am citit despre el. Mărturisesc că, în ciuda aprecierii deosebite de care se bucură, nu mi-a inspirat admiraţie sau simpatie. De altfel, el însuşi se caracterizează: "N-am inventat nimic, am fost doar secretarul senzațiilor mele"
Pentru că pe web abundă citate din spusele şi scrierile celor doi români celebri, îndrăznesc să alătur păreri expuse de ei asupra unor teme care mi se par similare, cerându-vă scuze pentru eventualele alăturări pe care unii, poate mai pricepuţi ca mine, le vor considera neadecvate:

1.- Moisil: Ştiinţa e formată numai din afirmaţii şi negaţii, dar trăirea unei ştiinţe e formată din întrebări şi răspunsuri, din bănuieli şi îndoieli;
- Unii concep ştiinţa ca pe o mare arhiva de poliţie în care sunt îndosariate toate cancanurile naturii;
- Evident, practicarea ştiinţei e munca grea; sunt unii care, plictisindu-se sa gândeasca ştiinţa, cred ca e mai usor să gândeasca despre ştiintă; mare păcăleală: e mai greu. Atunci să ne mulţumim să vorbim despre ştiinţă. Asta da. E mai uşor? Este.

- Cioran: Ştiinţa nu este decât o sumă de îndoieli vulgare pentru o prostie cultivată. Nu există ştiinţă decât la antipodul spiritului;
- Obiecţie împotriva ştiinţei: lumea nu merită să fie cunoscută.

2.- Moisil: Se ştie că o idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată;
- Explozivul cel mai puternic nu este trinitrotoluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească;
- Iată bazele originalităţii: forţa cu care se impune o idee şi fecunditatea ei.

- Cioran: Cu fiecare idee ce se naşte din noi, ceva din noi putrezeşte;
- Ideea e un fel de melodie ce a prins cheag;
- Dacă la suprafaţa creierului uman ar lua naştere o idee, ea s-ar sinucide din teama de singurătate.

3.- Moisil: Cărţile bune nu mor niciodată.

- Cioran: Citeşte zi şi noapte, rătăcind prin spaima veacului, şi nu uita că lectura suplineşte oricând opiul. Cărţile trebuie înghiţite ca prafurile adormitoare. Nimeni nu citeşte pentru a şti, ci pentru a uita.

4.- Moisil: Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsa numai daca omul nu se afla la locul potrivit, dacă face altceva decât îi place;

- Cioran: Munca este negaţia eternităţii;
- Potrivit regulii unui sfânt, dacă un călugăr devenea mândru sau măcar mulţumit de munca pe care o făcea, trebuia să renunţe la ea. Iată un pericol de care nu se tem cei ce trăiesc cu gustul insatisfacţiei.

5. – Moisil: Demult istoria însemna, în genere, un roman ale cărui personagii erau popoarele şi şefii lor militari şi politici;
- Istoricul trebuie să aibă multă fantezie şi nu este rău dacă are şi talent literar.

- Cioran: Omul a fost înşelat de zei. Altfel nu putem înţelege istoria;
- Istorie şi ură: cea din urmă este motorul celei dintâi. Ura face să meargă lucrurile pe acest pământ, ea împiedică Istoria să-şi piardă suflul. A suprima ura înseamnă să ne privăm de evenimente.