Deşi se ştie de mult timp că la jumătatea primului deceniu al secolului al XXI-lea rezerva exploatabilă de petrol şi gaze începe să scadă, până de curând investiţiile în energiile alternative au fost neglijabile, iar preferinţa bruscă, din ultimii câţiva ani, pentru biocombustibili a provocat pagube majore mediului în mai multe ţări şi o explozie dezastruoasă a preţului alimentelor pe plan mondial.

Se pare că necazurile generate de soluţiile adoptate rapid, în momente dificile, încep să-i determine pe politicieni şi pe oamenii de ştiinţă să accepte căutarea de soluţii proiectate pe termen lung, în loc să improvizeze soluţii care să înlăture o criză, generând de multe ori alta.

Un articol din ziarul britanic The Guardian prezintă o soluţie propusă recent de specialiştii Comisiei Europene, care ar acoperi necesarul de energie al întregii Europe cu doar 0,3% din lumina captată din deşertul saharian şi din zonele de deşert din Orientul Mijlociu.
Costurile realizării proiectului, care include linii de transport de înaltă tensiune în curent continuu (mai eficiente decât cele în curent alternativ), sunt imense iar termenul de execuţie integrală s-ar întinde până în 2050. Soluţia se bucură de susţinerea mai multor personalităţi europene, printre care figurează Nicolas Sarkozy şi Gordon Brown.

Proiectele pe termen lung încep să câştige teren şi la scara companiilor. După proasta primire din partea publicului de care a avut parte Windows Vista, Microsoft pregăteşte de pe acum era post Windows.

Îmi povestea un prieten care locuieşte în Copenhaga că, în urmă cu cca 15 ani, municipalitatea din capitala daneză a decis să devieze o linie de metrou printr-o zonă de câmp, complet nelocuită, numită Øresund. O mare parte din populaţie a privit cu ostilitate proiectul. A urmat construirea unei autostrăzi pe acolo, infrastructura de apă şi canalizare. Astăzi cartierul respectiv, aflat încă în evoluţie, a devenit deosebit de apreciat, nu numai ca zonă rezidenţială, dar şi pentru blocuri turn, centre comerciale şi relocarea unor instituţii cum ar fi Raditeleviziunea publică.

Acolo primarii nu inventează absurdităţi de genul autostrăzii suspendate care traversează centrul Bucureştiului, nu iau măsuri populiste şi nu se ocupă de interesele proprii sau de grup, ci de binele oraşului. De altfel, în Danemarca ar fi de neconceput ca o zonă de locuit să nu aibă canalizare, precum luxoasa zonă Pipera.