Sunt numeroase situaţiile în care creaţia artistică se bazează pe matematică. Unul din exemplele cele mai cunoscute este cel al utilizării numărului iraţional (cu o infinitate de zecimale) 1,618... desemnat frecvent prin litera grecească φ care este ce se obţine calculând (1+√5)/2.
Raportul de aur, care a constituit tema a numeroase lucrări din diverse domenii ale matematicii, a fost studiat în antichitate, de Pitagora şi Euclid, dar a fost folosit şi de sculptorul Phidias în proporţiile unor faţade şi statui din Partenon.
În timpul Renaşterii, numeroase lucrări celebre sunt realizate în dreptunghiuri cu raportul de aur între dimensiunile laturilor. Leonardo da Vinci care a folosit frecvent proporţia de aur, a ilustrat cu desene cartea amplă întitulată “Proporţia divină” a calugărului franciscan Luca Pacioli, care a atribuit numărului de aur semnificaţii religioase.
Există studii care susţin că peste 500 de opere de artă de prim rang au fost concepute de-a lungul secolelor cu proporţii bazate pe raportul de aur.
În secolul al XX-lea, raportul de aur a fost folosit de arhitectul Le Corbusier, de pictorii Mondrian şi Salvador Dali.
Transpus în muzică, raportul de aur a fost folosit de unii compozitori de muzică electronică şi de francezul Eric Satie, dar unii muzicologi susţin că regăsesc raportul în lucrări ale lui Chopin, Bartok, Debussy.
Există studii care susţin că celebra proporţie se regăseşte în marea piramidă de la Giza şi în marea moscchee de la Kairouan din Tunisia.