Fiind doar un utilizator de rând al PCului, am rămas credincios Windowsului încă de la varianta 3.1, chiar dacă, de exemplu, nu mi s-a părut că înlocuirea Windows 98 cu Windows 2000 aducea îmbunătăţiri care justificau modificarea sistemului de operare.
În schimb, am apreciat XPul ca o unealtă excelentă, iar înlocuirea lui forţată cu Vista mi se pare asemănătoare cu introducerea unui medicament ale cărui efecte adverse sunt comparabile (dacă nu mai mari) decât avantajele.
Publicatia de specialitate CIO emite ipoteza că unele companii mici vor prefera să treacă pe Linux, decât să înlocuiască calculatoarele pe care le deţin cu echipamentele de ultimă generaţie pe care le impune Vista.

La începutul lui iunie, am reuşit să instalez pe un laptop nou, după multă alergătură, Windows XP şi un Office 2003, asumându-mi riscul de a rămâne anul viitor fără suport, aşa cum ameninţa antipaticul Steve Ballmer.

Am aflat că, după 30 iunie, data la care XP a fost scos oficial din vânzare, numărul semnificativ de cumpărători din Statele Unite dispuşi să cumpere un calculator cu Vista preinstalat, doar dacă au posibilitatea de a-l comuta ulterior pe XP, a forţat Microsoft să accepte şi acest compromis.

În aceste condiţii, mă bucur alături de mulţi alţii că, forţat de refuzul unui număr mare de clienţi de a trece la Vista, Microsoft a prelungit asigurarea suportului pentru XP până în aprilie 2014.

Ştirea nu este nouă, dar pentru că am constatat că, la noi, sunt destui utilizatori de XP care n-au aflat-o, nu cred că e rău s-o amintesc. E bine că măcar pe pieţele din Statele Unite şi din alte ţări evoluate, cel care a cumpărat un produs trebuie băgat în seamă.

În schimb, prelungirea suportului pentru XP până în 2014 mă determină să mă gândesc că nici Windows 7, anunţat pentru 2010, s-ar putea să nu fie un sistem de operare atât de strălucit cum ne aşteptam. Să constituie oare plecarea lui Bill Gates un handicap chiar atât de mare pentru programatorii de la Microsoft?