Răspunsurile la doar 10 întrebări permit autoarei acestui test să afle dacă sunteti multumit/ă de persoana Dumneavoastră.

Alt test compus din 15 întrebări are rolul să afle dacă sunteţi o persoană conformista sau neconformistă.

În ce măsură vi se par corecte concluziile testelor rămâne să decideţi singuri.

Financial Times publică în numărul din 27 octombrie o amplă analiză a fenomenului cunoscut azi sub denumirea de reţele sociale online.
My space, cea mai extinsă şi mai cunoscută reţea socială, cumpărată anul trecut de Rupert Murdoch cu 560 de milioane de dolari, are 116 milioane de membri înregistraţi. FT apreciază că, pe plan mondial, sunt 250 de milioane de persoane care accesează cu regularitate reţelele sociale. Şi You Tube, pentru care Google a plătit recent 1,65 miliarde de dolari este considerat o reţea socială.
Articolul are ca punct de pornire studiile tinerei cercetătoare Danah Boyd, o susţinătoare ferventă a fenomenului, dar nu neglijează nici efectele nefaste generate de cei care accesează reţelele sociale, cu intenţii nocive.

Pentru că reţelele sociale n-au intrat până acum în aria preocupărilor mele, am vrut să aflu câte ceva despre reţelele din România. Am constatat, cu oarecare surprindere, că ele sunt adresate, în cea mai mare parte, celor care caută relaţii de cuplu ocazionale sau de mai lungă durată. Pentru că Google nu m-a ajutat să găsesc o reţea care să merite o menţiune deosebită, îmi susţin impresia cu un director incomplet, alcătuit pe alte meleaguri.

Nivelul mediu al mitei oferite de oamenii de afaceri din România pentru obţinerea diverselor avize şi autorizaţii ar fi de 100 de euro a declarat Ministrul de stat responsabil cu mediul de afaceri şi întreprinderile mici şi mijlocii Bogdan Pascu.
Găsiţi informaţia dezvoltată pe site-ul BBC România care reproduce principalele ştiri transmise, în limba română, de postul public britanic şi are avantajul că nu este profilat pe scenarii, scandaluri, informaţii neverificate sau interpretate la comanda unor grupuri de interese.

În luna mai a acestui an, revista PC World a publicat un articol în care înşira lista celor mai proaste 25 de produse informatice din ultimii 25 de ani.
Punctul de vedere al autorului articolului este susţinut cu explicaţii ample pentru fiecare caz în parte.
Toate produsele enumerate aparţin unor companii cu pretenţii şi nu unor amatori, iar unele din ele sunt utilizate pe scară foarte largă (de exemplu Internet Explorer 6 care e clasat pe locul 8).

Nu folosesc FTP decât rareori, pentru a descărca fişiere de pe servere specializate.

Pentru a trimite fişiere de până la 10 MB, le atasez la e-mailuri pe care le transmit prin Gmail.
You send it oferă o soluţie de trimis gratuit fişiere de până la 100 MB, de pe calculatorul propriu, către un server, iar cel caruia ii este destinat fisierul primeşte, prin e-mail, un link către adresa unde este stocat fisierul, pe care îl va putea accesa sau copia pe propriul harddisc timp de 7 zile.
Procedura e foarte simplă şi în timp ce se transferă fişierul puteţi face alte operaţii pe calculator. Dacă nu vreţi să folosiţi sistematic procedeul, nici măcar nu e nevoie să vă logaţi.
E drept că la vitezele noastre obişnuite de upload, expedierea unui fişier de 100 MB durează cam mult.

Mai aveti la dispoziţie şi alte posibilităţi de depozitare a unor fişiere mari, dar trebuie să comunicaţi separat (prin e-mail sau pe altă cale) URLul fişierului.
Am reţinut dintre ele:
Droapload care oferă aceleaşi servicii ca You send it;
ohShare care limitează dimensiunea fişierelor la 80 MB, dar le păstrează 30 de zile.
Gigasize (alfa) care permite depozitarea, unor fişiere de până la 300 MB, pentru 45 de zile sau a unui număr nelimitat de fişiere de până la 1,5 MB fiecare, pentru 90 de zile, cu obligaţia unei înregistrări simple şi gratuite.

P.S. 4.11.2006
La sugestia lui Ovidiu Scarlat adaug la lista de mai sus Pando care permite transmiterea de fişiere de până la 1 GB fiecare, cu semnalare prin e-mail.

În Statele Unite, s-au înregistrat, în ultimii 15 ani, două falimente frauduloase, în rândul companiilor mari. La noi, au fost zeci de situaţii de acest gen, la societăţi care, pentru România, pot fi considerate mari.
Publicaţia românească online Wall Street ne povesteşte azi ce au păţit conducătorii celor două companii americane. Omologii lor români sunt, mai toţi, bine mersi.
Zic unii că printre diferenţele culturale care situează România într-o poziţie umilitoare faţă de ţările occidentale sunt şi cele legate de justiţie.

Este pentru prima dată când postez pe acest blog fără a pune un link către o adresă care consider că merită o menţiune.
Preferinţele vizitatorilor care au băgat în seamă postul precedent, ce avea ca subiect diferenţelele culturale, mi-au oferit informaţia că, azi la ora 14, cele mai vizitate linkuri erau următoarele: fotograful care a pozat femei topless, poza cu femeia topless care lucrează la calculator şi ceea ce am anunţat ca fiind hazliu. Celelalte linkuri sunt foarte puţin accesate (sau poate deloc).
Aş fi ipocrit dacă aş susţine că detest să privesc fotografia unei femei dezbrăcate, sau că nu sunt momente în care prefer ceva distractiv, în locul unui studiu serios. Numai că, în acel post, am vrut să transmit informaţii pe care le cred interesante şi utile.

Cu mulţi ani în urmă, pe vremea când o călătorie în occident era un eveniment de excepţie în viaţa majorităţii românilor, am fost trimis de instituţia la care lucram, cu treburi la Paris, pentru o săptămână. Era prima mea ieşire dincolo de “cortina de fier”. Pe aeroportul parizian eram aşteptaţi de o doamnă cu un carton pe care era scris numele instituţiei noastre. S-a întâmplat să fiu primul dintre noi care a ajuns lângă ea şi i-am sărutat politicos mâna. După jena vizibilă cu care a fost acceptat gestul meu, am dedus că am făcut o gafă. Ulterior am aflat că, la francezi, sărutatul mâinii unei femei, în public, presupunea o oarece intimitate.
De atunci, am încercat să aflu câte ceva despre obiceiurile din locurile unde călătoream. Multe informaţii m-au scutit de situaţii neplăcute.

Scopul postului meu a fost tratarea unor chestiuni legate de diversitatea obiceiurilor în lumea de azi şi nu transmiterea de mesaje sexy sau umoristice.
Subiectul topless l-am abordat din două motive:
- am înţeles că în Statele Unite (cu excepţia statului New York), o femeie încalcă legea dacă îşi scoate sutienul pe o plajă publică. Totuşi nu am certitudinea că textul “Since New York is the only state with such a law, forty-nine out of fifty states deem it illegal for a woman to remove her shirt in public” trebuie interpretat aşa.
- convenţiile evoluează; cu mai puţin de un secol în urmă, fustele femeilor erau până la pământ, iar cu 10-15 ani în urmă o fată care ar fi umblat pe stradă în şort şi cu buricul gol ar fi fost foarte indecentă. Foarte probabil, într-un număr nu prea mare de ani, o femeie va lucra relaxată pe un şantier – şi nu numai acolo – cu bustul gol, la fel ca bărbaţii, indiferent de aspectul sânilor ei.
În ceea ce priveşte elementele hazlii, ele se găsesc şi în alte bloguri menţionate în post, dar faptul că n-am insistat asupra acestei componente în prezentare, le-a scos din competiţie. Încă un motiv pentru care nu simpatizez multe din efectele advertisingului.

Termenul diferenţe culturale a devenit uzual, chiar dacă nu e prea precis definit. A început să devină şi o preocupare a universitarilor. Pentru cei interesaţi iată o prezentare relaxată a unui american de la Universitatea din California şi una mai sofisticată a unei universităţi francofone din Canada.

Tema este abordata şi în blogosfera românească.
Pe un site mai vechi, (cu alură de blog) Mircea Bâja descrie în vorbe şi imagini peripeţiile primului său contact cu Texasul.
Monica Babeş scrie cu farmec, în multe posturi, despre ce consideră neobişnuit, pentru un român, în comportamentul diverselor categorii de americani pe care îi întâlneşte, sau în obiceiurile colegilor ei de alte naţionalităţi, cum ar fi chinezii.
Gabriela Avram are momente când o nedumeresc unele particularităţi ale Irlandei.
Într-un blog mai nou, Paul Filip Soran se referă la Mc Luhan, Baudrillard şi chiar la „Ciocnirea civilizaţiilor” a lui Huntington, pentru a ajunge la concluzia că multe diferenţe culturale se atenuează în lume.
Tudor Galoş tratează remarcabil problema diferenţelor culturale dintre regăţeni şi ardeleni.

De la Mihaela, via Vivi, am aflat că, în statul New York, este legalizat, din 1992, dreptul femeilor de a apărea topless în public. Această normă nu este valabilă în nici unul din celelalte 49 de state americane. Un fotograf dovedeşte că un număr de femei, de toate vârstele, care au ştiinţă despre acest drept, beneficiază de el.
Dacă judecăm obiectiv, este oare mai dizgraţioasă imaginea alăturată decât cea a unui bărbat care stă cu pantofii pe birou?

Să ne mutăm şi în zona hazlie a temei.
Ovidiu Roatiş îşi prezintă o experienţă proprie privind modurile în care se îmbrăţişează sau se pupă diverse naţii, în chip de salut.
Şi pe Vivi îl amuză unele diferenţe culturale.
Andrei ne prezintă un banc simpatic cu diferenţe culturale intre câteva mari popoare care vorbesc limba engleză (australienii, americanii, canadienii, britanicii) si români.

Încă un dicţionar englez-român şi român-englez, online, gratuit, simplu de manevrat şi accesibil pe WAP. Autorii susţin că are 177.000 de cuvinte inregistrate.
Unele din linkurile şi reclamele abundente pe site sau inserate între variantele de traducere sunt din categoria +18.

După achiziţia You Tube, un site cu 67 de angajaţi, de către Google, contra unei sume exorbitante, presa din întreaga lume întoarce pe toate părţile orice informaţie legată de acest subiect.
Un articol din New York Times se ocupă de o poveste colaterală, dar atipică pentru zilele noastre.
Spre deosebire de Bill Gates, care şi-a abandonat studiile contând pe geniul său, Jawed Karim unul din cei trei cofondatori ai You Tube şi totodată cel care a avut ideea de a crea site-ul, preferă să-şi completeze studiile, decât să-şi folosească talentul pentru a se îmbogăţi rapid şi pentru a deveni celebru.
De altfel, toată viaţa lui Jawed Karim, descendent al unei familii din Bangladesh, născut în Germania răsăriteană acum 27 de ani, e o poveste neobişnuită.

P.S. Jawed are un site pe care îl puteţi accesa aici

Chiar dacă nu cred că are o utilitate practică deosebită, Jennifer's Language Page este un site simpatic.
Deşi pretinde, de exemplu, că traduce cuvântul englezesc Hello în peste 800 de limbi, numărul traducerilor include tot felul de dialecte şi multe variante ale expresiei în cauză, în aceeaşi limbă. Astfel, în româneşte, Hello e tradus prin bună, bună ziua, salut şi noroc. Tot aşa, pentru What’s your name? găsim: cum vă numiţi? care este numele tău? şi cum te cheamă?
Pentru că limba Romani (ţigănească), cu diversele ei dialecte, este amplasată (în ordine alfabetică) înainte de limba română, am aflat că expresia argotică “mishto” înseamnă “bine” în dialectul central european al limbii Romani. DEXul confirmă originea ţigănească a cuvântului.
Dacă veţi dori să-i spuneţi unui japonez “numele meu este…” aveţi de ales între 8 variante care depind de relaţia faţă de cel căruia vă adresaţi şi de sex.
Pe site mai găsiţi linkuri către multe alte surse de informaţii. Pentru limba română, de exemplu, puteţi oferi prietenilor voştri vorbitori de engleză Româna pentru călători, care le permite să afle cum se scriu şi se pronunţă în româneşte unele cuvinte uzale, numerele, termenii referitori la cumpărături şi mâncăruri, la călătorii, la ore şi date etc. Site-ul permite şi ascultarea fiecărei expresii în limba engleză.

Nu am întâlnit până acum o colecţie de linkuri uriaşă ca aceasta, având ca temă istoria artei.
Pentru că amploarea indexului tematic face imposibilă parcurgerea, chiar superficială, a resurselor propuse, voi încerca doar să vă sugerez câteva repere care mi-au atras, din întâmplare, atenţia:
- arta şi arhitectura barocă din secolul al XVII-lea este prezentă în 65 de site-uri, iar arta demult dispăruţilor sciţi în 10 site-uri;
- 8 linkuri vă trimit la publicaţii dedicate exclusiv artei contemporane şi alte 4 la muzee virtuale bazate pe mecanisme multimedia;
- puteţi vedea pietre şlefuite în paleoliticul timpuriu, cu sute de mii de ani în urmă, sau informaţii despre arta zuluşilor, dar şi o selecţie a picturilor realizate în anul 1925 de marii artişti ai epocii, de la Picasso la Matisse, de la Klee la Bonnard;
- totodată, găsiţi linkuri către site-urile celor mai importante muzee din zeci de ţări (printre care 8 muzee din România).

La sugestia lui Bobby Voicu, vă atrag atenţia asupra zilelor Biz România 2006
Cred că temele puse în discuţie, speakerii şi companiile participante sunt argumente care fac inutil orice comentariu.

Grupul de studii pentru inegalitatea socială şi teritorială de la Universitatea din Sheffield (Anglia) a elaborat un set de hărţi în care zonele geografice arată altfel decât în reprezentările obişnuite.
Planiglobul în care apar suprafeţele ţărilor este cel pe care îl ştim cu toţii.
Pe celelalte hărţi, (în care se păstrează culorile diverselor state), dimensiunile teritoriilor sunt proporţionale cu indicatorul pe care îl simbolizează.
Dacă vom alege din "Map Categories" tema educaţie, vom observa că pe planiglobul care se referă la învăţământul superior, Europa occidentală, Statele Unite şi Japonia au dimensiuni mult mai mari deât cele reale, în timp ce Africa aflată la sudul zonei maghrebiene e un firicel. În Finlanda, 43% din tineri studiază în universităţi, iar în Mozambic, doar 0,3%.
Harta producţiei de energie electrică arată şi ea diferenţe imense între zonele lumii. SUA şi Japonia apar mult mai mari decât teritoriul lor. În 2002, s-au produs, în lume, 2584 kilowat-ore pe cap de locuitor. Şocant este faptul că în Togo şi Benin s-au produs, în acel an, cca 10 KWh pe cap de locuitor, iar în Norvegia şi Islanda cca. 30.000 de KWh.

Pentru o mare parte din teme, hărţile şi explicaţiile sunt în curs de elaborare. Din documentele întocmite (majoritatea statisticilor datează din anul 2002), veţi putea afla totuşi, printre multe alte informaţii, că:
- pe plan mondial, din totalul persoanelor cu un venit anual de peste 32.000 de dolari pe an, 41% sunt femei şi 59% sunt bărbaţi;
- în centrul Africii, 95% din familii au un venit de sub 10 dolari pe zi;
- 39,8% din omenire nu dispune de latrine salubre (la noi care o fi proporţia?);
- o treime din mamele cu vârsta cuprinsă între 15 şi 19 ani trăiesc în India;
- în medie, globul pământesc dispune de 2,1 hectare de teren pentru fiecare persoană, dar în Japonia suprafaţa disponibilă pentru un locuitor este de 126 de ori mai mică decât în Australia;
- numărul copiilor care se nasc anual în Africa este mai mare decât totalul copiilor care se nasc în cele două Americi, în toată Europa, şi în Japonia;
- în 2004, în Uganda şi Niger, jumătate din populaţie avea vârsta sub 15 ani; în Italia, Spania şi Japonia, doar 14% din populaţie se încadra în această categorie de vârstă.

Dacă aveţi timp şi răbdare, puteţi găsi pe site mult mai multe informaţii, din cele mai diverse domenii.

Un pas mic spre Google Office: editorul de text Writely şi editorul de tabele de calcul Google Spreadsheats, compatibile cu editoarele Microsoft Office, pot fi accesate acum la aceeaşi adresă. Fişierele Google pot fi preluate din Word, Excel, Open Office, HTML şi Notepad sau salvate pe propriul calculator în doc, xls, csv, ods, odf, pdf, rtf sau html.
Fiind gratuite, păstrate pe serverele Google şi parolate, fişierele pot fi accesate de pe orice calculator, dar şi făcute publice, după dorinţă.
Mie mi se par mai comode decât echivalentele lor din Open Office.
Pe când un soft Google echivalent cu Powerpoint?

Copiez un fragment dintr-un post al lui Bogdan Manolea.
Iată-l:
“Morosanu.ro - site-ul unui judecator din Bicaz teribil de simpatic, a mai scris niste comentarii extraordinare in Juridice.ro. Aici gasiti si intreaga lui carte - Metroul fara Ceausescu.”

Îngăduiţi-mi câteva informaţii, necopiate, ci culese şi deduse de pe site-ul judecătorului:
Gheorghe Moroşanu are peste 50 de ani, a parcurs ţara pe bicicletă şi are reacţii de om tânăr.
Pe vremea lui Ceauşescu a făcut parte din “clasa muncitoare”. A fost fierar-betonist pe şantierul metroului bucureştean, şofer în transporturile forestiere etc.
La 28 de ani, a devenit student la Drept. A lucrat ca jurist modest în locurile natale. După 1990, înainte de a deveni judecător, a fost taximetrist şi jurnalist în presa locală.
Are condei şi curajul de a-l folosi cu sinceritate.
Cartea online despre perioada în care a fost muncitor pe şantierul metroului bucureştean descrie, cu multă culoare, viaţa de zi cu zi a muncitorilor pe vremea comunismului iar, ca tematică, este aproape unică în peisajul literar românesc.

N–am mai vizitat de mult timp Radio3net, postul public de radio difuzat doar pe Internet. Accesându-l acum, am avut surpriza unei evoluţii remarcabile. În afară de ascultarea live a programului, site-ul oferă foarte multe alte soluţii de informare, ascultare şi vizionare.
Am reţinut dintre ele:
- posibilitatea de a asculta oricare din cele mai bune 500 de piese ale tuturor timpurilor (clasament al revistei Rolling Stone – 2004);
- posibilitatea de a asculta un număr de lucrări simfonice de prim rang;
- posibilitatea de a viziona (e drept în condiţii mediocre) programele online ale unor televiziuni româneşti şi din alte ţări precum şi piese de teatru din repertoriul Teatrului Bulandra, Teatrului de Comedie şi Teatrului Nottara.
Mai puteţi asculta selecţii din albume noi româneşti şi străine, puteţi viziona diverse spectacole care au avut loc în ultimii ani şi puteţi găsi multe, multe informaţii.

Un site italo-american oferă posibilitatea de a înregistra gratuit cântece napolitane celebre de ieri şi de azi. Printre interpreţi îi veţi găsi, printre alţii, pe Enrico Caruso, Tito Schipa şi Tino Rossi.

Printre uneltele propuse în ultimele luni de Google, figurează şi Google Notebook. La început, nu i-am acordat mare atenţie. L-am testat, de curând, într-o doară şi după o săptămână de utilizare, îl folosesc din plin.
Este mai practic decat o agendă obişnuită, pentru că permite gruparea notiţelor pe teme, iar textul pentru fiecare însemnare nu are spaţiul limitat. Agenda Google mi-a permis să organizez şi să regăsesc o grămadă de notiţe mult mai comod decât până acum.
De exemplu, pentru rezolvarea problemei x aveam de notat instituţii, nume, adrese, numere de telefon şi fax, termene, intervale, observaţii, sume de dat sau de primit, URL-uri, etc.
Agenda Google îmi permite să grupez una sub alta toate notiţele legate de o anumită temă, să corectez, să şterg, să adaug, să le mut în altă poziţie.
Am posibilitatea de a boldui, colora, modifica fontul sau de a introduce imagini şi hyperlinkuri în text, dar nu există dispozitive de avertizare încorporate.
Evident, nu e exclus să nu vă placă agenda. Mie îmi este de mare folos.

La sfârşitul acestei luni va avea loc la Boston o conferinţă mondială privind viitorul petrolului iniţiată de ASPO, o asociaţie internaţională a specialiştilor preocupaţi de faptul că ne aflăm în momentul de vârf al existenţei rezervelor de petrol şi gaz natural, care vor scădea semnificativ în perioada următoare. Argumentele ASPO sunt îngrijorătoare.

Scriu acest post într-un moment de acalmie, chiar de optimism jurnalistic în acest domeniu, remarcat şi de Sorin Adam Matei.
O informaţie de luna trecuta se referea la descoperirea unui nou zăcământ important de ţiţei în Golful Mexic.
Asistăm, în ultima vreme, la o scădere a preţului ţiţeiului.
Surse din OPEC anunţă o reducere a producţiei de petrol, pentru a echilibra scăderea preţului.

În această conjunctură optimistă, am găsit pe două site-uri româneşti cu circulaţie destul de restrânsă, două articole, scrise pe înţelesul tuturor, care m-au şocat: [1] şi [2]. Raţionamentele sunt logice iar informaţiile pe care se bazează par, în general, corecte.
Le-am confruntat cu date oficiale din cele mai autorizate surse.
Administraţia pentru Informaţii în Domeniul Energiei a Guvernului american estima, în luna mai, consumul mondial de petrol la 78,6 milioane de barili pe zi şi aprecia că va ajunge, în următorii 20 de ani, la 119 milioane de barili pe zi.
Aceeaşi agenţie anunţa, în baza calculelor făcute de mai multe surse, că la începutul anului 2006, rezervele mondiale de petrol erau de cca 1200 de miliarde de barili.

Teoretic, tot petrolul existent pe pământ ar ajunge pentru câteva zeci de ani. Nici mai multe zăcăminte precum cel din Golful Mexic nu ar schimba fundamental situaţia.
Practic, nu se pune problema să se extragă tot petrolul existent, nici măcar cea mai mare parte din el, pentru că pe măsură ce vor scădea rezervele, va creşte preţul. Un preţ de 90-100 de dolari pe baril ar face ca extracţia petrolului din multe zone să devină nerentabilă într-un timp mult mai scurt.
Din ce am citit, controversele mari în privinţa energiilor alternative nu prefigurează încă direcţii concrete de înlocuire a petrolului şi gazelor naturale cu alte resurse energetice.
Din păcate şi aici ne aflăm pe un teren în care interesele marilor companii şi interesul public par a fi divergente. Cel puţin, industria autovehiculelor nu dă nici un semn că ar fi preocupată de această problemă.
Îngrijorător este şi faptul că unele state încep să-şi folosească, într-un mod periculos pentru democraţie, resursele de petrol ca instrument de presiune politică.

Un inginer din Beiuş a devenit librar şi blogger. Aşa a mai apărut un blog despre cărţi, scris cu nerv şi pasiune pentru literatură. Glyf mai are un blog personal, cu observaţii isteţe, uneori acide şi un blog foto care redă atmosfera provincială ardelenească.

Iubeşti câinii? Ce fel de câine ai prefera?
Un test compus din 10 întrebări îţi dă posibilitatea să-ţi dai seama, în funcţie de trăsăturile tale de caracter, în ce măsură te apropii de tipul câinelui pe care ţi l-ai dori.
În fond, nu e necesar să corespunzi preferinţelor tale faţă de un câine, pentru că aceste animale devotate se ataşează de stăpânii lor, indiferent de firea acestora.

Un glosar de acronime specifice vă oferă sute de soluţii pentru a scurta textul pe care vreti să-l transmiteţi prin chat sau e-mail.
Pe prima pagină găsiţi prescurtările utilizate frecvent. Dacă primiţi un mesaj de la un expert în acronime, puteţi afla sensul textului primit, clicând pe iniţiala acronimului.
Mă întreb dacă, în anglofonizarea noastră actuală, mai e cineva tentat să iniţieze un glosar de acronime pentru chat în româneşte.

În urmă cu vreo lună, Cătălin Frâncu „şi-a tras un blog”.
Cătălin este, printre altele, iniţiatorul şi animatorul unui proiect deosebit de apreciat de internauţii români: Dex online.
A lucrat mai mulţi ani la Google, în San Francisco, şi a părăsit compania acum o jumătate de an (asta am aflat de pe blog).
Site-ul lui Catalin, în care se referă la DEX, la România, la familie, la studiile lui şi la susţinerea softului Open Source, nu poate fi accesat cu Internet Explorer şi alte browsere bazate pe IE Engine.
Mărturisesc că, în urmă cu un an, m-a deranjat aceasta toană a lui Cătălin, dar atunci nu ştiam că realizările lui în lumea internetului sunt mult mai importante decât capriciul lui.

Spre deosebire de Cătălin, care a absolvit MIT, fratele lui, Cristian Frâncu s-a specializat în IT la Universitatea Rutgers din New Jersey şi lucrează la Google, în Mountain View, unde se află sediul central al companiei.
De pe site-ul lui Cristian, care prezintă diverse informaţii despre el şi preocupările lui, puteţi descărca, de exemplu, jocurile şi melodiile lui preferate.
Pe site veţi găsi şi alte linkuri, printre care cel către site-ul Andreei, soţia lui. Andreea are pe site linkuri către un site dedicat României(cu posibilitatea de a descărca muzică românească şi cu descrierea unor localităţi), linkuri către blogurile ei cu impresii din diverse călătorii şi altele.
Din celelalte site-uri din lista (ei îi spun gaura de viermi) a familiei Frâncu, unul nu e actualizat de 3 ani şi unul nu e înfiinţat.

Un test cu întrebări de cultură generală, multe destul de simple, e adaptat ca să devină un fel concurs online.
Timpul de răspuns pentru fiecare întrebare e de 20 de secunde, iar la 3 răspunsuri succesive greşite pierzi dreptul de a continua şi ţi se prezintă punctele acumulate. Apoi poţi vedea unde te situezi in clasamentul celor care au răspuns la test. După două încercări ratate, am reuşit să obţin puţin peste 11.000 de puncte, performanţă pe care n-am mai reuşit s-o egalez în alte două încercări. Ca să fiu sincer, am dat şi răspunsuri la nimereală, ca să nu intru în criză de timp. Uneori mi-a mers.
Dacă vreţi să vă evaluaţi, cu adevărat, performanţa uitaţi-vă la rezultatele din ultimul an, pentru că în rezultatele pe terman scurt, majoritatea participanţilor s-au jucat o dată repede, şi gata.
Dacă încercaţi, succes!

Azi se împlineşte un an de când a avut loc la Paris o conferinţă cu tema Blogurile şi universul modei.
Iniţiativa a aparţinut topmodelului Anina, pasionată de noile tehnologii, iar sponsorul principal a fost compania Nokia.
Printre bloggerii care s-au înscris la conferinţă figurează şi Alex Brie. În arhiva blogului lui Alex n-am găsit nici o menţiune despre conferinţă. Poate mi-a scăpat sau poate n-a fost nimic interesant.
Am găsit imagini de la conferinţă aici şi aici.

Se pare că acea conferinţă n-a fost urmată de vreo alta, totuşi introducând tagul "fashion" în Google Blog Search, rezultatele sunt multe şi diverse.

Numărul aplicaţiilor specifice fenomenului Web 2.0 este în continuă creştere.
Catalogul Go2web2.0 cu cca 300 de aplicaţii mai cunoscute, sau mai puţin cunoscute, permite selecţia lor după data lansării sau după domeniul în care se utilizează. Clicarea pe thumbnail oferă detalii despre fiecare program.

Dacă parcurgi resursele online româneşti, găseşti, pe forumuri, în publicaţiile online şi în bloguri, multe păreri agresive şi pline de insulte, uneori scrise agramat.
Am urmărit, cu oarecare teamă, proiectul 100 de intrebări, iniţiat de Cătălin Teniţă şi lansat cu vreo 10 zile în urmă.
Tematica întrebărilor propuse se încadrează în categoriile: societate, cultură, politică, drepturile omului, ştiinta/tehnologie, România, educaţie, viitor, idealuri/valori, comunicare/mass-media, filosofie, urbanism, economie.
Deocamdată numărul întrebărilor este sub 30, iar numărul răspunsurilor e de ordinul sutelor.

O primă impresie pozitivă: destul de multe întrebări importante, nimic despre scandalurile politice româneşti, răspunsuri civilizate, uneori cu sprijin documentar, alteori cu un idealism emoţionant.
Majoritatea răspunsurilor aparţin evident generaţiei tinere, uneori foarte tinere, care vrea să construiască o lume mai bună, fără a avea însă experienţa de viaţă a celor care au cunoscut, pe pielea lor, diverse mecanisme politice, economice şi sociale sau măcar au accesat o varietate mare de informaţii despre lumea de azi, care din păcate, e formată din mai multe lumi.
Mă întreb câţi din tinerii români care visează să emigreze s-ar repezi să plece în SUA, dacă li s-ar pune condiţia să se stabilească, pe termen lung, în New Orleansul de azi sau câţi îşi imaginează că, numai în acest an, au murit de foame, în lume, peste 6 milioane şi jumătate de oameni?

După această divagaţie pesimistă (pe care am fost tentat să o şterg) cred că proiectul “100 de întrebări” promite să genereze un schimb de păreri şi informaţii remarcabil între oameni cu un nivel intelectual peste medie. Nu împărtăşesc optimismul lui Cătălin privind implicarea semnificativă a unor "artişti sau oameni de ştiinţă, filosofi sau scriitori, politicieni, ziaristi, oameni de afaceri, profesori renumiţi", dar cred că vom avea de învăţat cu toţii din multe păreri interesante expuse sau care vor apărea ulterior.
Să ne bucurăm totuşi că, noi cei care putem răspunde la “100 de întrebări”, facem parte din foarte mica parte din omenire care are acces la un calculator.