Termenul diferenţe culturale a devenit uzual, chiar dacă nu e prea precis definit. A început să devină şi o preocupare a universitarilor. Pentru cei interesaţi iată o prezentare relaxată a unui american de la Universitatea din California şi una mai sofisticată a unei universităţi francofone din Canada.

Tema este abordata şi în blogosfera românească.
Pe un site mai vechi, (cu alură de blog) Mircea Bâja descrie în vorbe şi imagini peripeţiile primului său contact cu Texasul.
Monica Babeş scrie cu farmec, în multe posturi, despre ce consideră neobişnuit, pentru un român, în comportamentul diverselor categorii de americani pe care îi întâlneşte, sau în obiceiurile colegilor ei de alte naţionalităţi, cum ar fi chinezii.
Gabriela Avram are momente când o nedumeresc unele particularităţi ale Irlandei.
Într-un blog mai nou, Paul Filip Soran se referă la Mc Luhan, Baudrillard şi chiar la „Ciocnirea civilizaţiilor” a lui Huntington, pentru a ajunge la concluzia că multe diferenţe culturale se atenuează în lume.
Tudor Galoş tratează remarcabil problema diferenţelor culturale dintre regăţeni şi ardeleni.

De la Mihaela, via Vivi, am aflat că, în statul New York, este legalizat, din 1992, dreptul femeilor de a apărea topless în public. Această normă nu este valabilă în nici unul din celelalte 49 de state americane. Un fotograf dovedeşte că un număr de femei, de toate vârstele, care au ştiinţă despre acest drept, beneficiază de el.
Dacă judecăm obiectiv, este oare mai dizgraţioasă imaginea alăturată decât cea a unui bărbat care stă cu pantofii pe birou?

Să ne mutăm şi în zona hazlie a temei.
Ovidiu Roatiş îşi prezintă o experienţă proprie privind modurile în care se îmbrăţişează sau se pupă diverse naţii, în chip de salut.
Şi pe Vivi îl amuză unele diferenţe culturale.
Andrei ne prezintă un banc simpatic cu diferenţe culturale intre câteva mari popoare care vorbesc limba engleză (australienii, americanii, canadienii, britanicii) si români.