Dacă parcurgi resursele online româneşti, găseşti, pe forumuri, în publicaţiile online şi în bloguri, multe păreri agresive şi pline de insulte, uneori scrise agramat.
Am urmărit, cu oarecare teamă, proiectul 100 de intrebări, iniţiat de Cătălin Teniţă şi lansat cu vreo 10 zile în urmă.
Tematica întrebărilor propuse se încadrează în categoriile: societate, cultură, politică, drepturile omului, ştiinta/tehnologie, România, educaţie, viitor, idealuri/valori, comunicare/mass-media, filosofie, urbanism, economie.
Deocamdată numărul întrebărilor este sub 30, iar numărul răspunsurilor e de ordinul sutelor.

O primă impresie pozitivă: destul de multe întrebări importante, nimic despre scandalurile politice româneşti, răspunsuri civilizate, uneori cu sprijin documentar, alteori cu un idealism emoţionant.
Majoritatea răspunsurilor aparţin evident generaţiei tinere, uneori foarte tinere, care vrea să construiască o lume mai bună, fără a avea însă experienţa de viaţă a celor care au cunoscut, pe pielea lor, diverse mecanisme politice, economice şi sociale sau măcar au accesat o varietate mare de informaţii despre lumea de azi, care din păcate, e formată din mai multe lumi.
Mă întreb câţi din tinerii români care visează să emigreze s-ar repezi să plece în SUA, dacă li s-ar pune condiţia să se stabilească, pe termen lung, în New Orleansul de azi sau câţi îşi imaginează că, numai în acest an, au murit de foame, în lume, peste 6 milioane şi jumătate de oameni?

După această divagaţie pesimistă (pe care am fost tentat să o şterg) cred că proiectul “100 de întrebări” promite să genereze un schimb de păreri şi informaţii remarcabil între oameni cu un nivel intelectual peste medie. Nu împărtăşesc optimismul lui Cătălin privind implicarea semnificativă a unor "artişti sau oameni de ştiinţă, filosofi sau scriitori, politicieni, ziaristi, oameni de afaceri, profesori renumiţi", dar cred că vom avea de învăţat cu toţii din multe păreri interesante expuse sau care vor apărea ulterior.
Să ne bucurăm totuşi că, noi cei care putem răspunde la “100 de întrebări”, facem parte din foarte mica parte din omenire care are acces la un calculator.