Mi s-a întâmplat de multe ori să caut o informaţie pe site-ul unui minister sau a unei alte autorităţi a Statului şi să mă scufund într-o groază de vorbe goale şi de comunicate de presă lăudăroase, fără să pot găsi informaţia de interes public pe care o căutam. De multe ori linkurile de contact sunt incorecte sau neactualizate, aşa că încercarea de a obţine lămurirea la telefon e şi ea sortită eşecului.
Mă refer azi la două site-uri ale unor autorităţi ale Statului ale căror activităţi afectează direct calitatea vieţii tuturor românilor: asigurările de sănătate şi asigurările sociale.

Dacă vreţi să vedeţi informaţii din care nu puteţi înţelege mai nimic, accesaţi Lista medicamentelor de care beneficiază asiguraţii de pe site-ul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate. În anexe, ordinea nu e alfabetică.
M-am încăpăţânat să înţeleg ceva din această baza de date încâlcită şi am ales din lista medicamentelor compensate cu 50% din preţul de referinţă (ce-o fi aia), un medicament cu 11 variante numit Trimetazidinum. Costul medicamentelor reale (româneşti şi străine, cu diverse concentraţii) variază între 0,25 şi 0,78 lei pentru o pastilă, iar compensarea de 50% este valabilă doar pentru 3 dintre produse, oferite de două companii. Una din companii, numită Vim Spectrum SRL, e nouă şi nici măcar nu are site. Deşi o companie românească mai cunoscută (Labormed Pharma) oferă acelaşi produs la un preţ mai mic, compensarea fiind de doar 35%, cei care îl preferă plătesc mai mult.
Cele mai ieftine produse, unul indian şi unul englezesc sunt compensate şi ele cu mai puţin de 50%. Rezultă că preţul de referinţă nu e cel mai mic preţ de pe piaţă sau cel mai mic preţ al unui produs românesc cunoscut, ci probabil preţul stabilit de băieţii deştepţi din domeniul multlăudatei reforme a sănătăţii.

Şi pentru că se zice că peştele de la cap se împute, am vrut să fac cunoştinţă cu Dl Cristian Vlădescu, preşedintele Casei şi negăsindu-i cu Google lucrări publicate în chip de medic şi universitar, decât printre teancuri mari de coautori, am recurs la declaraţia Domniei Sale de avere, datată 26.04.2005 şi neactualizată de atunci. Aşa am aflat că, în 2004, când nu era demnitar, Dl. Vlădescu cumula un salariu anual de peste 1 miliard şi 100 de milioane de lei vechi cu 630 de milioane dividende de la un SRL cu un singur salariat, care şi-a întrerupt temporar activitatea în 2005 (nu e imposibil să fi fost o microîntreprindere creată pentru evitarea unor impozite pe salariu). Aproape 900 de milioane din veniturile salariale ale Domnului Vlădescu proveneau din funcţia de preşedinte executiv al Centrului pentru Politici şi Servicii de Sănătate, care pare să fie un ONG cu relaţii de mare calibru. Deci, un om cu un venit de 50.000 de Euro pe an, pe vremea PSDului, preferă să fie demnitar bugetar azi, într-o zonă ingrată. Altruism, ce mai.
Şi încă o ciudăţenie: soţia domnului preşedinte, medic primar la Spitalul Sf. Pantelimon, a avut, în 2004, un salariu declarat de 42 de milioane 500 de mii de lei pe lună! Parcă ştiam că medicii aveau, în 2004, salarii foarte mici.

Iar dacă vreţi să vedeţi un site fără informaţii utile ci doar cu vorbe goale scrise într-un limbaj de lemn, accesaţi „portalul” Casei Naţionale de Pensii şi Asigurări Sociale. Puteţi descărca, dacă doriţi, chiar şi un spot publicitar al instituţiei, plătit evident din bani publici. Un link de râsul lumii din portal este Transparenţa, unde veţi găsi câteva extrase cu caracter general dintr-o lege şi declaraţiile de avere ale funcţionarilor, unii care n-au nici măcar o locuinţă proprie sau o maşină, dar nu veţi găsi declaraţiile conducerii Casei, care probabil nu încap în zona transparentă.
Am verificat de curiozitate dacă Dl. Mihai Şeitan, preşedintele Casei, are cumva declaraţie de avere şi de interese pe site-ul Ministerului Muncii. Nu are nici acolo!