Mărturisesc că am făcut alergie la termenul publicitar “must have” care începe să-i aibă ca ţintă, tot mai des, pe cei care au bani de aruncat.
Publicatia PC World prezintă 7 dispozitive electronice pe care le consideră cele mai necesare (must-have), în 2006.
CNet recomandă alte 10 aparate (top must-haves).

Chiar dacă cititorul de cărţi electronice Sony este comod şi practic, nu cred că merită 350 de dolari.
Ce să mai spun de noua consolă de jocuri electronice a aceleiaşi companii care costă 600 de dolari.
Iar dacă ai neapărat nevoie de un televizor cu plasmă cu diagonala de 60 de inches, tot Sony ţi-l oferă la 5000 de dolari.
Cum produsele Sony şi-au câştigat renumele prin calitate, mi-am adus aminte că, în urmă cu vreo 3 ani, am preferat un CD writer Sony, care s-a dovedit a fi printre cele mai proaste existente atunci pe piaţă.
Şi pentru că vorbirăm de termenul must-have, iată-l utilizat cu dezinvoltură şi la noi, în “comunitatea femeilor senzaţionale”, însoţit de traducerea “nu trebuie să-ţi lipsească”.