Majoritatea românilor nu ştiu să se evite înşelarea consumatorilor, practicată de diverse companii care abuzează de găurile uriaşe din legislaţia românească.

Foarte mulţi dintre cei care au contractat credite la bănci, nu ştiu exact câţi bani vor avea de restituit în fiecare an şi probabilitatea de a plăti mai mult decât au estimat când au citit oferta este foarte mare. Explicaţia e simplă: contractele conţin multe clauze lipsite de transparenţă pentru nespecialişti.

Un prieten a cumpărat de la Vodafone un telefon la un preţ redus, folosind mult lăudatele “puncte de loialitate”. Acasă a constatat că, în contractul pe care îl semnase, eventuala întrerupere a contractului după mai puţin de un an, (de la un termen neclar precizat) l-ar costa dublul preţului pe care l-ar fi plătit dacă ar fi cumpărat telefonul fără nici o obligaţie.

Pentru medicamentele care se eliberează fără reţetă (OTC), nu există reglementări care să stabilească adaosurile comerciale. Marile lanţurile farmaceutice şi intermediarii din sistem fac ca multe din aceste produse să fie mult mai scumpe la noi, decât în ţările occidentale.

Lista poate continua pe pagini întregi.
In blogul său Economice.ro, Dan Chiriac demonstrează că mult trâmbiţata reducere a tarifelor Romtelecom, intrată în vigoare la 15 august, este, în fapt, o scumpire semnificativă a preţului plătit pentru serviciile de uz curent.

Citind textul în cauză, mi-am adus aminte că anul trecut şi Francetelecom anunţase o reducere de tarife. O asociaţie de protecţie a consumatorilor a făcut calcule amănunţite şi a demonstrat că, în 5% din cazuri, costurile nu scad ci cresc puţin. A fost intentată o acţiune în justiţie şi Francetelecom a plătit 30.000 de euro despăgubiri pentru că publicul nu a fost informat corect.
La ei se poate!

Un articol din New York Times, tradus cu câteva zile în urmă în Business Magazin, se referă la taxele ascunse pe care le plătesc consumatorii neavizaţi.
La noi nici presa, care nu vrea să piardă publicitatea de la companiile care ne păcălesc, nici diversele organisme ale societăţii civile, în marea lor majoritate, paravane pentru interese personale sau de grup, nu sunt interesate în demascarea acestui fenomen.