Site-ul Monsieur Photo este dedicat unui număr de 16 maeştri ai fotografiei franceze, dintre care puţini mai sunt în viaţă.
Numai coloana din stânga este dedicată maeştrilor; în coloana din dreapta puteţi accesa lucrările unui mare număr de fotografi tineri.
Privind cu ochii amatorului, îmi scapă adesea subtilităţile măiestriei fotografului. Din imaginile selectate, aparţinând deschizătorilor de drumuri în arta fotografică franceză, am remarcat că Jean Francois Jonvelle şi Helmuth Newton au avut frecvent ca tema centrală femeia, că Sebastiao Salgado şi Willi Ronis preferă subiectele jurnalistice cu tente economice şi sociale, că Dingo este fascinat de automobile, că selecţia Robert Doisneau se concentrează pe fotografiile făcute pe străzile Parisului.

Deşi au devenit celebri în Franţa, mulţi dintre ei au venit de pe alte meleaguri, precum ungurii Kertesz şi Brassai, australianul de origine germană Helmut Newton, brazilianul Sebastião Salgado.
Şi aşa m-am pomenit că mă gândesc – off topic – care ar fi fost limitele celebrităţii lui Eugen Ionesco, Emil Cioran, Tristan Tzara şi a Elvirei Popescu, dacă rămâneau în ţară. Dacă îi adăugăm pe Brâncuşi şi pe Mircea Eliade care au atins culmile celebrităţii în Statele Unite, mă întreb câţi oameni de excepţie din ţările care, asemeni României, au ieşire limitată la aprecierea universală, sunt anonimi pentru lumea largă, doar pentru că au rămas în ţara lor.

Şi pentru că eu nu mă pricep să explic prin ce sunt admirabili artiştii evocaţi pe site, vă propun să vedeţi cum simte un fotograf important marea măiestrie, în rândurile lui Andrei Pandele care evocă întâlnirea sa cu Henri Cartier-Bresson, una din cele mai importante personalităţi prezentate pe site, care a vizitat acum 31 de ani România.