Sub titlul Cine sunt Illuminati? un articol de pe un site românesc se referă atât la grupul bavarez înfiinţat sub acest nume în secolul XVIII, care a găsit adepţi în alte ţări şi care s-a destrămat după câteva zeci de ani, cât şi la grupul ipotetic despre care adepţii teoriilor conspiraţiei cred că este constituit din cei care decid în secret soarta întregii omeniri.
Dacă preferaţi informaţiile despre Illuminati din zona celor care propagă teorii conspiraţioniste, e interesant să aflaţi că frumoasa cântăreaţă româncă Antonia Iacobescu, care a plecat în Statele Unite cu părinţii când avea 5 ani, a fost propulsată pe culmile succesului de Illuminati.

O publicaţie online în limba engleză dedicată demitizării unor credinţe şi teorii vechi şi noi care nu sunt fondate pe dovezi ne surprinde cu un articol care susţine că nu există nici un secret al viorilor lui Stradivarius, aşa cum ne-am obişnuit să credem de multă vreme, ci doar o execuţie de foarte bună calitate a instrumentelor muzicale.
Articolul despre secretul lui Stradivarius este tradus de o publicaţie ştiinţifică românească.

O opinie care mi se pare logică este expusă de un blogger român în postarea Cinci motive pentru a nu crede în teoriile conspiraţiei.
Motivele le veţi găsi accesând linkul. Şocant mi se pare faptul că postarea scrisă cu aproape doi ani în urmă a generat aproape 100 de comentarii, din care majoritatea insistă asupra faptului că unele teorii ale conspiraţiei trebuie luate în consideraţie.
Fiecare din cei care îl contrazic pe blogger are preferinţele lui pentru anumite teorii, în funcţie de de sursele care i-au indus opinia.
Din păcate, îmbrăţişarea acestor teorii presupune negarea oricărei responsabilităţi individuale şi aruncarea întregii culpabilităţi asupra cuiva din afară. E un fel cu mare priză la români de a da vina pe oricine altcineva pentru orice eşec, mai puţin pe noi înşine.

Străbatem o perioadă în care dreptul la libertatea de exprimare, de care am fost lipsiţi o jumătate de secol, permite unui mare număr de escroci sau doar ignoranţi care simt nevoia să-şi dea cu părerea despre diverse chestiuni la care nu se pricep să prostească oamenii neşcoliţi care reprezintă majoritatea populaţiei româneşti.
Un exemplu tipic în această privinţă îl oferă „clarvăzătoarea” Carmen Hara, stabilită în Statele Unite cu aproape 3 decenii în urmă, după ce a fost o cântăreaţă mediocră de muzică uşoară în România, unde a revenit frecvent în ultima vreme, zbătându-se să devină o celebritate în rândul prostimii încrezătoare.
Cum la noi, teoria evoluţiei nu figurează în programa şcolară spre deosebire de religie, care este predată frecvent de profesori dogmatici, nevoia unor informaţii oferite de sceptici bine informaţi devine tot mai pregnantă.
Vă propun să aflaţi câteva informaţii despre scepticii din lume şi din România dintr-o postare destul de veche pe un blog românesc, întitulată The Romanian Skeptic.
În 1994 a fost creat un site cu denumirea The Skeptic’s Dicţionary care, deşi are ediţii în 18 limbi, româna nu figurează printre ele.
Site-ul conţine numeroase eseuri referitoare la fenomenele oculte şi paranormale, la pseudoştinţe, la unele forme de medicină alternativă etc. Dicţionarul, în permanentă dezvoltare, conţinea în 2011 cca 700 de articole şi are 500 de mii de vizitatori lunar.

Michael Shermer este un jurnalist şi scriitor american cunoscut pentru combaterea credinţei în pseudoştiinţe şi în fenomenele paranormale.
După ce a început să studieze teologia creştină din vocaţie, Shermer şi-a schimbat convingerile, reorientându-se către psihologie şi devenind un adept al scepticismului ştiinţific.
Licenţiat în psihologie/biologie şi doctor în istoria ştiinţei, Michael Shermer a fondat Asociaţia Scepticilor care numără 55.000 de membri şi a înfiinţat cunoscuta publicaţie Skeptic, având şi o rubrică permanentă în revista Scietific American care apare din 1845.
Un blog românesc ne prezintă un film ilustrat cu o animaţie amuzantă şi subtitrat în româneşte în care Shermer ne pune la dispoziţie un ghid de detectat prostiile care ne oferă 10 metode de separare a ceea ce este adevărat în informaţiile despre diverse fenomene care ne sunt prezentate în mass media şi pe web de ceea ce nu se bazează pe dovezi palpabile.

Biblia spune că Arca lui Noe a fost o corabie mare, construită de Noe la îndemnul lui Dumnezeu ca să își salveze familia și toate animalele în timpul marelui potop. Adepţii creaţionismului spun că potopul a avut loc în jurul anului 3300 î.Hr și susțin că Arca lui Noe a existat și că marele potop s-a întâmplat cu adevărat.
Astazi există oameni care se auto-intituleaza “arkeologisti” (ark – engleza arca) care susţin că au găsit arca. Ei spun că atunci când potopul s-a incheiat şi apele au inceput sa se retraga, Noe si gradina lui zoologica s-au oprit pe varful muntelui Ararat, în Turcia.
O asociaţie religioasă cu ramificaţii internaţionale şi-a anunţat în decembrie 2010, intenţia de a construi în statul american Kentucky o versiune la scară ipotetic reală a Arcii lui Noe, evaluată la un cost total de 150 milioane dolari. Se presupune că lucrarea va fi terminată în anul 2014. Pe arcă se vor găsi dinozauri, girafe, si multe alte specii.
Site-ul Descoperă.org prezintă în articolul Dilema lui Noe contradicţiile din povestea potopului şi a navei lui Noe, fără a insista asupra faptului că în straturile sedimentare ale Pământului nu există nicio urma a potopului biblic.

Sfârşitul lumii a fost preconizat de-a lungul timpului extrem de des şi cu o foarte mare certitudine.
Cum anul viitor este aşteptat un nou sfârşit al lumii prezis de calendarul mayaş, cred că merită să aflaţi de pe site-ul Scientia.ro care preia articolul unui tânăr sceptic bine documentat cum au fost întâmpinate de credulii din diverse epoci apocalipsele anunţate.
Din păcate, apariţia creştinismului nu a oprit aceste aberaţii ci a oferit unui număr important de predicatori condiţii pentru a găsi numeroşi adepţi, printre care au existat unii care au preferat să se sinucidă pentru a evita suferinţele cumplite pe care le-ar fi adus sfârşitul lumii.

Conform Wikipedia prin miracol se înțelege luarea la cunoștință a existenței unei intervenții divine în Univers, prin care cursul normal al evenimentelor și al legilor naturii este suspendat, schimbat, modificat sau refăcut. Deși multe texte religioase enunță miracole care s-au întâmplat și mulți oameni confirmă participarea la acestea, respectiv propovăduiesc viitoarea lor existență, confirmările științifice ale miracolelor sunt subiectul de perpetuă dispută dintre diferite grupuri de "credincioși" și "necredincioși".
Un articol de pe un site românesc întitulat Despre existenţa miracolelor afirmă: “Cu cât ştim mai multe, cu atât credinţa în supranatural dispare. Cei care cred în miracole nu pot sa le explice, pentru că atunci cand explici un miracol, el dispare. Dacă este explicat, atunci este posibil; dacă este posibil, nu mai e un miracol”.
În România, cel mai răspândit miracol este cel al icoanelor care plâng. În 2006, un cunoscut propăvăduitor al miracolelor creştine enumera 16 icoane renumite făcătoare de minuni din România, inventariate în anul 1900 despre care autorul articolului afirmă că “în faţa acestor icoane, s-au săvârşit nenumărate vindecări de boli grele şi fără de leac”.
Afirmaţia nu este însoţită de dovezi, dar este posibil să se fi produs vindecări, care nu sunt miraculoase, în cazul în care bolile în cauză se datorau în mare măsură unor cauze psihice, care puteau fi influenţate de şocul la care fenomenul paradoxal îl supunea pe bolnav.
De la începutul secolului trecut, numărul icoanelor care plâng a crescut semnificativ.

Luna trecută Discovery Channel a lansat o emisiune întitulată „Curiosity” în care pun în discuţie evoluţia omenirii şi problemele cu care se confruntă ştiinţa modernă dar şi o serie de teorii cu lipsite de dovezi dar cu priză la public.
Remarc din această ultimă categorie răspunsul concis întitulat Există o explicaţie ştiinţifică pentru OZN-uri? care afirmă că în nu există decât declaraţii şi fotografii discutabile referitoare la OZN-uri.
Pe aceeaşi pagină cu răspunsul de mai sus veţi găsi linkuri către materiale care susţin acest punct de vedere, în pofida diverşilor adepţi ai teoriei conspiraţiei care afirmă că guvernul SUA ascunde dovezi despre existenţa obiectelor zburătoare neidentificate şi a unor civilizaţii extraterestre.
Textul este în limba engleză şi este însoţit de o secvenţă video prezentată tot în engleză în care puteţi vedea 5 OZN-uri false, mediatizate din plin.

Precaritatea educaţiei în general şi a celei ştiinţifice în special în România, unde 42% din populaţie crede că soarele se roteşte în jurul pământului, unde mulţi oameni îi susţin pe clericii care înfierează numărul satanic 666 sau încrederea frecventă în fenomenele paranormale, creează o vulnerabilitate sporită faţă de vrăjitoarele, clarvăzătorii şi videcătorii de tot felul care jefuiesc populaţia prin minciună, folosind adesea termenii cu sonoritate ştiinţifică pentru a fi mai credibili.
Un articol întitulat Pseudoştiinţa sintetizează o serie de informaţii despre pseudoştiinţele care se autoîntitulează “ştiinţă”, insistând asupra criteriilor de identificare a pseudoştiinţei.