Conform Wikipedia prin miracol se înțelege luarea la cunoștință a existenței unei intervenții divine în Univers, prin care cursul normal al evenimentelor și al legilor naturii este suspendat, schimbat, modificat sau refăcut. Deși multe texte religioase enunță miracole care s-au întâmplat și mulți oameni confirmă participarea la acestea, respectiv propovăduiesc viitoarea lor existență, confirmările științifice ale miracolelor sunt subiectul de perpetuă dispută dintre diferite grupuri de "credincioși" și "necredincioși".
Un articol de pe un site românesc întitulat Despre existenţa miracolelor afirmă: “Cu cât ştim mai multe, cu atât credinţa în supranatural dispare. Cei care cred în miracole nu pot sa le explice, pentru că atunci cand explici un miracol, el dispare. Dacă este explicat, atunci este posibil; dacă este posibil, nu mai e un miracol”.
În România, cel mai răspândit miracol este cel al icoanelor care plâng. În 2006, un cunoscut propăvăduitor al miracolelor creştine enumera 16 icoane renumite făcătoare de minuni din România, inventariate în anul 1900 despre care autorul articolului afirmă că “în faţa acestor icoane, s-au săvârşit nenumărate vindecări de boli grele şi fără de leac”.
Afirmaţia nu este însoţită de dovezi, dar este posibil să se fi produs vindecări, care nu sunt miraculoase, în cazul în care bolile în cauză se datorau în mare măsură unor cauze psihice, care puteau fi influenţate de şocul la care fenomenul paradoxal îl supunea pe bolnav.
De la începutul secolului trecut, numărul icoanelor care plâng a crescut semnificativ.