În luna care s-a încheiat ieri s-au împlinit 7 ani de când am creat blogul Hoinar pe web, cu intenţia de a vă oferi linkuri interesante însoţite de o scurtă prezentare. Puteţi urmări postările din august 2005 accesând Arhiva de pe coloana din dreapta a blogului.
Atunci existau mai puţin de 1000 de bloguri în limba română, nu apăruse „monetizarea” şi nici blogurile spam.
Îmi amintesc că, la începuturile blogului, găseam mult mai uşor linkuri interesante decât acum.
Selectez câteva dintre linkurile prezentate în august 2005, funcţionale şi astăzi, care mi se par demne de remarcat:
- galeria virtuală de artă plastică Olga’s Gallery care conţine 10.000 de reproduceri online ale picturilor celebre din muzeele şi colecţiile lumii;
- un site care vă oferă acces online la presa mondială: All you can read;
- testul Sheep dash de la BBC care presupune cunoştinţe elementare de engleză şi verifică rapiditatea reflexelor.

Voi lipsi o săptămână de pe blog.
Să ne reîntâlnim cu bine!

Lipsesc câteva zile.
Să ne reîntlnim cu bine!
Sorin

Stimaţi vizitatori,
Cu regret, nu pot posta câteva zile pe blog.
Vă asigur că absenţa mea nu are nici o legătură cu alegerile prezidenţiale. Promit însă că voi fi prezent la vot. Este timpul, după părerea mea, să ne asumăm fiecare răspunderea unei opţiuni. Varianta "nu merg pentru că sunt la fel de răi şi nu merită votul meu" oferă cale liberă fraudelor.

Stimaţi vizitatori,
Voi lipsi probabil câteva zile de pe blog. Sper să vă ofer postări interesante când ne reîntâlnim.

Ca si când n-ar fi de ajuns că tot felul de infractori terfelesc calitatea de român prin străinătate, am constatat din întâmplare că un copil de 14 ani cu un blog interesant şi un chip plăcut, care locuieşte în Germania dar este originar din Craiova, plagiază cu candoare (mi-e jenă să folosesc un termen mai dur) postări din alte bloguri.
De pe blogul meu a copiat azi postarea „Cele mai înalte statui din lume” publicată tot astăzi.
Ca să evit eventuala suspiciune că eu aş fi cel care a preluat textul lui (pentru că eu nu menţionez ora publicării) vă rog să constataţi că în ziua de 29 septembrie a copiat textul postării mele din 28 septembrie Evoluţia demografică a islamului (fără post-scriptumul scris ulterior) şi în 21 septembrie postarea Animalele cele mai... apărută la mine pe blog cu o zi înainte.
Observ cu uimire că băieţelul a copiat, cuvânt cu cuvânt, multe alte postări de pe blogul meu. Probabil că nu sunt singura lui sursă de plagiat.
Sper că părinţii lui Alexandru Giurcă îl vor convinge că plagiatul este o încălcare a legii, care în Germania se pedepseşte dur.

P.S. 2 oct. 2009 ora 11 dimineaţa
Văd că, după postarea mea de aseară, Alexandru a oprit accesul public la blogul lui. Acum pot accesa blogul doar cititorii invitaţi(?).
Regret că un tânăr cu preocupări interesante şi care pare să stăpânească bine utilizarea calculatorului şi navigarea pe internet nu recurge la soluţia simplă de a cita sursele de unde preia informaţiile. Blogurile de linkuri au succes în occident. De fapt şi blogul meu modest este un blog de linkuri, care prezintă şi câteva date despre informaţiile ce pot fi găsite în sursele către care trimit linkurile, multe preluate chiar din acele surse.

M-am încăpăţânat să rămân pe platforma Blogger, deşi e la modă Wordpressul, mai eficient din multe puncte de vedere, pentru că am introdus, cu câţiva ani în urmă, când Bloggerul nu avea taguri, un mecanism propriu de regăsire a postărilor după etichete, cu ajutorul unui blog auxiliar întitulat Etichete la "Hoinar pe web" pe care îl păstrez şi acum. În consecinţă nu folosesc nici noile facilităţi ale bloggerului.
S-ar putea să fie un comportament specific vârstei mele destul de înaintate, dar mi se pare că introducerea unui teanc mare de etichete (taguri) la fiecare blog complică regăsirea informaţiilor esenţiale ale postării.
Uneori remarc că unii colegi întru ale bloguirii se miră că ajung la una din postările lor cu teme ştiinţifice, culturale sau politice cei care caută pe Google cu cheile „sex” sau „pornografie”. Cred că mulţimea de taguri e de vină. Poate greşesc.
În consecinţă, voi păstra probabil metoda bătrânească de etichetare, cu una sau maximum două etichete, încercând totuşi treptat să le diversific, pentru că eticheta „De pe planetă”, de exemplu, a început să fie plină de tot felul de subiecte fără vreo legătură între ele.
Voi transfera treptat etichetele unui număr de postări mai recente către noile etichete Bizarerii, Depindem de natura, Finanţe-Economie, Geografice - Arheologice, Personalităţi şi ce mi s-o mai năzări. Postările mai vechi vor rămâne cu etichetele lor iniţiale.
Dacă aţi suportat textul acestei postări, vă mulţumesc.
Dacă aveţi sugestii care să simplifice regăsirea informaţiilor pe care vi le propun (în fond, importante sunt linkurile, nu textele mele), le aştept cu interes.

Voi întrerupe cam o săptămână întâlnirea zilnică cu informaţii culese de pe cărările mai puţin bătute ale webului, pe care o propun vizitatorilor acestui blog.
Sper să mă scuzaţi.

Sărbători fericite, sănătate, bucurii şi noroc tuturor celor care citiţi aceste rânduri ca şi celor care vă sunt dragi!

Al vostru scormonitor pe web,
Sorin

Împrejurări independente de voinţa mea m-au împiedicat şi mă vor mai împiedica un timp, sper nu prea lung, să ofer vizitatorilor Hoinarului pe web informaţii culese de pe cărările mai puţin bătute ale webului.
Cu convingerea că voi reveni curând la ritmul de postare cotidian cu care v-am obişnuit, vă propun azi să vizitaţi un site în care veţi găsi hărţile liniilor de metrou din diverse oraşe aflate pe 5 continente. Sper să vă fie de folos.

Tuturor celor care îmi oferă plăcerea de a vizita acest blog, le urez un an nou fericit, sănătate, noroc şi bucurii alături de cei dragi.

Mă voi strădui în continuare să caut în părticica la care am acces din imensitatea webului, informaţii care nu se găsesc pe toate drumurile şi să vi le ofer dacă, după mintea mea, merită atenţie.

LA MULŢI ANI!

Am petrecut o săptămână într-un spital din Bucureşti. Comportamentul personalului medical şi auxiliar a fost atent şi civilizat. Evident, m-am înscris şi eu, ca toţi ceilalţi, în sistemul de atenţii încetăţenit la noi.
Mi se pare totuşi o deficienţă majoră, în cazul meu, faptul că s-au tratat efectele fără a se afla ce boală am avut. Antibiotice puternice au stăvilit febra mare din momentul internării dar, deşi mi s-au făcut diverse controale şi analize, cauza şi localizarea infecţiei care a generat febra nu a fost depistată. Se pare că nu există condiţii, dar nici preocupări, pentru controale care ies din limitele rutinei.
Mi s-a recomandat să mă adresez altor specialişti care vor recomanda eventual alte analize. Pe scurt, treaba nu e terminată şi mecanismele sistemului medical românesc nu încearcă, după părerea mea, să ajungă la un diagnostic mai dificil de pus.

Pe 1 iunie, în ziua alegerilor locale, nu a venit nimeni să ne ceară să votăm. Evident eram nedeplasabili. În consecinţă, sute de bolnavi şi personalul de gardă în ziua respectivă n-a votat. Presupun că şi în alte spitale situaţia a fost aceeaşi.
Trag din nou concluzia că există grupuri influente care sunt interesate ca diversele categorii de nemulţumiţi (şi printre bolnavi sunt mulţi) să nu voteze.

Cam atât.

Am febră mare. Mâine la prima ora voi merge la spital la un control.
Dacă am noroc, scap repede. Dacă mă internează, voi lipsi câtva timp de pe blog.

Adresez cititorilor mei cele mai bune ganduri.

Am avut ghinionul sa-mi pierd toate actele. După câteva zile de speranţă, am început manevrele de obţinere a dublurilor.
Cartea de identitate am primit-o dupa 10 zile de la depunerea actelor necesare.
Recuperarea cardurilor bancare durează între 10 zile şi 3 săptămâni, în funcţie de bancă.

Şi acum SURPRIZA! Serviciul la care procedurile sunt ultramoderne şi lucrurile s-au petrecut nemţeşte (occidental mi se pare un termen modest) este instituţia la care am primit un nou permis de conducere auto şi un nou talon al maşinii.
Chiar dacă vi se pare de necrezut, am obţinut ambele acte în 3 ore de la intrarea în noul sediu din şoseaua Pipera. Probabil, dacă la ghişeele de înmatriculare a autovehiculelor nu ar fi aşteptat peste 50 de persoane înaintea mea, totul ar fi durat cu o oră mai puţin.
Câteva cuvinte despre procedură: la intrarea în fiecare din cele două servicii, extragi automat un bon de ordine pe care scrie şi timpul orientativ de aşteptare. Te aşezi pe unul din numeroasele scaune de pe care vezi, pe mai multe panouri de afişaj, numerele bonurilor şi ghişeul la care trebuie să se prezinte posesorii lor.
Pe fiecare ghişeu pentru permise de conducere un aparat fotografic digital si un ecran de pe care semnătura e preluată electronic simplifică şi accelerează operaţia. Oamenii de la ghişee au fost deosebit de amabili şi operativi.
Teoretic, după două ore de la predarea actelor, ridici documentul. Le-am primit după mai puţin de o oră şi jumătate. Mai multe anunţuri te avertizează: "La acest serviciu nu se primesc atenţii".
Când am plecat din clădire, am avut senzaţia că lucrurile s-au petrecut în altă ţară. La ieşire, am revăzut kilometrul de trotuar neasfaltat care m-a obligat să traversez la venire şi m-am trezit în realitatea noastră de toate zilele.

Abstracţie făcând de candidatura sa la Preşedinţia Statelor Unite, Hillary Clinton figurează, după părerea mea, printre persoanele foarte inteligente din rândul celebrităţilor ultimelor decenii. Această părere m-a îndemnat să-i citesc cartea „Istorie trăită”.
Ca primă doamnă a Statelor Unite s-a întâlnit cu cele mai de seamă personalităţii ale vremii dar s-a implicat şi în mecanisme care i-au permis să cunoască şi oameni de rând din toate colţurile lumii. A avut prilejul să exprime păreri adesea pertinente în diverse domenii.

Prezentă cu 10 ani în urmă, în 1998, la Forumul de la Davos, unde a vorbit despre priorităţile individuale şi colective în secolul al XXI-lea, Hillary Clinton a precizat concis care sunt, după părerea ei, cele trei componente esenţiale ale unei societăţi moderne:
un guvern eficient, o economie de piaţă liberă şi o societate civilă activă.

Şi uite aşa, am ajuns să mă întreb dacă vreuna din aceste componente se regăseşte în România de azi. Cred că nu. Şi mai cred că dacă două din cele 3 componente sunt definite clar prin denumirea lor, economia de piaţă liberă presupune neapărat o concurenţă reală.
Zic unii că aşa ceva nu există pe la noi, motiv pentru care preţurile practicate de marile companii internaţionale din sectorul retail, fast-food sau restaurante, sectorul bancar sau cel al telecomunicaţiilor sunt mai mari în România decât în ţările din jur.

Scrierea pe blogul meu a fost dezactivata pe data de 22 aprilie 2008.
În această seară, după verificări care au durat 10 zile, Blogger a înlăturat restricţia.
Mulţumesc celor care imi bagă în seamă mesajele.
Bine v-am regăsit!