Am petrecut o săptămână într-un spital din Bucureşti. Comportamentul personalului medical şi auxiliar a fost atent şi civilizat. Evident, m-am înscris şi eu, ca toţi ceilalţi, în sistemul de atenţii încetăţenit la noi.
Mi se pare totuşi o deficienţă majoră, în cazul meu, faptul că s-au tratat efectele fără a se afla ce boală am avut. Antibiotice puternice au stăvilit febra mare din momentul internării dar, deşi mi s-au făcut diverse controale şi analize, cauza şi localizarea infecţiei care a generat febra nu a fost depistată. Se pare că nu există condiţii, dar nici preocupări, pentru controale care ies din limitele rutinei.
Mi s-a recomandat să mă adresez altor specialişti care vor recomanda eventual alte analize. Pe scurt, treaba nu e terminată şi mecanismele sistemului medical românesc nu încearcă, după părerea mea, să ajungă la un diagnostic mai dificil de pus.

Pe 1 iunie, în ziua alegerilor locale, nu a venit nimeni să ne ceară să votăm. Evident eram nedeplasabili. În consecinţă, sute de bolnavi şi personalul de gardă în ziua respectivă n-a votat. Presupun că şi în alte spitale situaţia a fost aceeaşi.
Trag din nou concluzia că există grupuri influente care sunt interesate ca diversele categorii de nemulţumiţi (şi printre bolnavi sunt mulţi) să nu voteze.

Cam atât.