Idea de bază apărată în această „lecție” este determinată de lipsa noastră de capacitate de a depista, urmări și, eventual, a înțelege sistemele de comunicare folosite de animale la care urmărim, cu încăpățânare, reproducerea caracteristicilor limbajului uman, făcând abstracție și de faptul că există limbi (umane!) la care ordinea cuvintelor NU DETERMINĂ sensul frazelor, precum și alte limbi (chineza, de exemplu) în care aceeași ideogramă poate fi citită (pronunțată) în mai multe moduri, fiecare cu sensul său.