Parcul Tineretului, una din cele mai frumoase grădini publice din Bucureşti, era odinioară o zonă mizerabilă, un loc mlăştinos, cu vegetaţie sălbatică, o porţiune „vizitată” doar de ţiganii nomazi care căutau prin gunoaiele aruncate în groapa denumită Valea Plângerii. Oamenii îşi construiseră tot felul de cocioabe insalubre, iar principala lor sursă de supravieţuire o constituiau „comorile” găsite în groapa de gunoi.
Un articol întitulat De la Valea Plângerii la Parcul Tineretului prezintă date interesante despre istoria trasformării gropii de gunoi şi a mlaştinii Cocioc în încântătorul parc de azi, supus şi el, ca multe alte zone din ţară, unor manevre dubioase de retrocedare.