Preluate într-un articol din Jurnalul Naţional, referirile dintr-o carte apărută în 1944 a scriitorului şi publicistului Petre Costescu la apa de băut şi de spălat din a doua jumătate a secolului XIX în Bucureşti oferă numeroase informaţii interesante.
În 1879 "Bucureştii încropiseră vreo zece kilometri de conductă, din care se alimentau cam 190 de gospodării, 260 de guri-de-apă pentru stropit şi incendii". De canalizare în toată regula, mai adaugă autorul, putem vorbi abia din 1888, cănd primarul Em. Protopopescu-Pache începe o campanie foarte mare de lucrări edilitare care se limitau totuşi doar la centrul oraşului.
"Apa cumpărată de la sacagii, după umplerea putinilor, trebuia mai întâi să fie bătută cu făcăleţul şi cu puţină piatră-acră spre a fi limpezită.„Pentru spălatul pe cap sau al rufelor, gospodinele timpului acela obişnuiau să strângă şi apa de la ploaie în vase cari le punea din vreme la burlanele de scurgere ale apei de pe casă”.