La începutul lunii ianuarie a acestui an postul zonal de televiziune Someş TV, cu sediul la Dej, a transpus pe You Tube şi a transmis, din câte înţeleg, o înregistrare a unui reportaj neobişnuit.
În fascinantul Maramureş, nu departe de Baia Mare, se află vârful Pleştioara (800 m. înălţime), la care duce o potecă care porneşte din Valea Usturoiului.
Acolo a locuit peste un sfert de secol (sau poate locuieşte încă), într-o împletitură de crengi căreia cu greu i s-ar putea atribui numele de colibă, Mihai Racu, un laic care a ales calea sihăstriei fără vreo motivaţie religioasă.
Surprinzătorul pustnic, vizitat în plină iarnă, îşi descrie viaţa într-o înregistrare video întitulată “Yeti”.
În lipsa unor explicaţii suplimentare, nu ştiu când a fost realizat reportajul (unul din comentarii susţine că bătrânul a fost bătut şi a murit după difuzarea reportajului, altul zice că a murit cu câţiva ani în urmă).
Mărturisesc că rar am fost atât de impresionat, aş fi tentat să zic chiar fermecat, de comportamentul şi de spusele unui om în faţa camerei de televiziune. Lipsa oricărei inhibiţii, un limbaj fluent, adesea elevat, îmbinat cu vagi agramatisme (care pot fi interpretate şi ca regionalisme), luciditatea explicaţiilor şocante privind decizia de a se izola de lume, modul cu totul neobişnuit în care vieţuieşte şi referirea la unele amintiri din tinereţe transformă, după părerea mea, reportajul lipsit de pretenţii într-un document valoros despre o viziune filozofică uimitoare.
Mi se pare ciudat că n-am reuşit să găsesc cu ajutorul motorului Google nici o altă referinţă la acel Mihai Racu care s-a izolat pe muntele din Maramureş.
P.S. 25.02.2011
A apărut recent pe un blog o veste tristă despre bătrânul pustnic. E trist că ticăloşia se extinde oribil la noi, de la oligarhi şi politicieni la derbedeii care ologesc un bătrân de peste 80 de ani ca să-i fure o pensie amărâtă.