Sistemele actuale de învăţare pun accentul pe inteligenţa logico-matematică şi pe cea lingvistică. In functie de acestea se apreciază că un copil este sau nu inteligent şi se acordă notele la şcoala.
Şi pentru oamenii maturi, aprecierea coeficientului de inteligenţă se bazează pe aceiaşi indicatori.
Şi totuşi studii de psihologie făcute la Universitatea Harvard cu aproape 30 de ani în urmă au pus în evidenţă opt tipuri de inteligenţă. Probabil vor mai fi depistate şi altele.
Un articol de pe un site medical românesc, semnat de un psiholog se referă la importanţa depistării tipului (sau în unele cazuri a tipurilor) de inteligenţă proprii unui copil sau chiar unui adult, care i-ar asigura îndeplinirea vocaţiei.
Cu câteva luni în urmă, m-am referit în acest blog la o prezentare TED întitulată Şcolile distrug creativitatea, în care conferenţiarul se referea, deosebit de savuros, la centrarea învăţământului asupra unor domenii, care s-ar putea să nu prezinte interes în viitor.
Adesea aptitudinile unui copil se pierd din cauza faptului că nici părinţii nu le acordă atentie şi nu susţin copilul în consolidarea lor.