Un articol din ziarul francez Le Figaro prezintă o analiză interesantă a convenţiei care consideră că omul dispune doar de 5 simţuri care îi permit, prin organe specializate, să perceapă impresii despre obiectele din jurul lui: văzul, auzul, mirosul, gustul şi pipăitul.
Mulţi specialişti nu sunt de acord cu această limitare. Ei consideră că un simţ este determinat de un sistem complex de receptoare care transmit influxuri nervoase către creier; acesta le analizează şi decide asupra răspunsului organismului faţă de informaţia primită. Ei apreciază că simţul echilibrului asigurat de mecanisme din interiorul urechii sau asamblarea diverselor informaţii primite de creier, permiţându-ne să percepem căldura, frigul, durerea, faptul că suntem sătuli trebuie să fie încadrate tot între simţurile omului.
Interesant este şi faptul că în lumea animalelor simţurile sunt mult mai diversificate: există vietăţi care percep câmpul electric sau câmpul magnetic din jurul lor, altele care emit ultrasunete şi le percep când sunt reflectate, dispunând de echivalentul radarelor pentru a sesiza obiectele care le înconjoară.
Într-un mod simpatic articolul se referă şi la alte simţuri pe care nu le regăsim la toţi oamenii: simţul datoriei, cel al onoarei, bunul simţ.