vineri, aprilie 04, 2008
Refuzam downshiftingul
Pornind de la ideea lui Mircea Cărtărescu despre falimentul nostru moral, de care aminteam ieri, şi pentru a evita generalizarea la scară naţională a imoralităţii, am căutat o referire la tinerii care îşi construiesc o carieră strălucită şi câştigă bani, prin competenţă şi efort susţinut, în România. Informaţii concrete despre unii ei există, dar sunt puţine.
În schimb, am aflat că şi această categorie de oameni, care merită apreciere şi respect, manifestă tendinţe diferite la noi faţă de cele care încep să se impună în ţările dezvoltate.
Cu aproape doi ani în urmă, Aurora Liiceanu dădea un interviu despre conceptul de downshifting care câştigă adepţi în occident, iar la noi, nici vorbă.
Extrag două citate din ce spunea atunci Doamna Liiceanu într-un text insuficient de concis pentru cei aflaţi în permanentă criză de timp.
Primul citat: "Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a învăţa când să te opreşti, pentru că nu ai nevoie de mai mult, ca sa poţi să ai satisfacţii nebănuite în viaţă, să nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric".
Al doilea citat se referă la situaţia de la noi: „Vedem o grabă teribilă a tinerei generaţii de alerga după bani şi de a uita sa trăiască”.
Am impresia că, de atunci, fixaţia unui număr mare de tineri la noi pentru carieră şi bani s-a accentuat.
Etalarea ostentativă de către unii a bunăstării excesive pe care ei o corelează cu reuşita socială şi materială, obţinute, din păcate, fără muncă sau competenţă ci doar prin furturile şi corupţia specifice tranziţiei româneşti interminabile, este una din cauzele acestui fenomen. Din generaţia tânără, doar odraslele acestor paraziţi îşi permit să trăiască bine, fără eforturi.
Downshiftingul constituie respingerea modului de viaţă în care devii sclavul valorilor materiale şi îţi consumi toată existenţa alergând după bani, după o poziţie ierarhică.
Din păcate, în România o astfel de respingere nu permite un trai decent unui specialist, chiar valoros şi astfel goana după reuşită, fie cu sacrificarea vieţii de familie şi a timpului liber, fie cu tot felul de încercări de expatriere se accentuează.
O altă consecinţă a goanei după reuşită este dezinteresul total al tinerilor concentraţi pe carieră faţă de înlăturarea cauzelor care determină îmbogăţirea prin corupţie şi nu prin competenţă şi muncă. Şi aşa indiferenţa celor care muncesc 16 ore pe zi pentru a reuşi în viaţă favorizează apariţia unei noi generaţii de ticăloşi care preiau experienţa predecesorilor lor îmbogăţiţi prin furt şi corupţie, accentuând falimentul nostru moral de care vorbea Cărtărescu.
Pornind de la ideea lui Mircea Cărtărescu despre falimentul nostru moral, de care aminteam ieri, şi pentru a evita generalizarea la scară naţională a imoralităţii, am căutat o referire la tinerii care îşi construiesc o carieră strălucită şi câştigă bani, prin competenţă şi efort susţinut, în România. Informaţii concrete despre unii ei există, dar sunt puţine.
În schimb, am aflat că şi această categorie de oameni, care merită apreciere şi respect, manifestă tendinţe diferite la noi faţă de cele care încep să se impună în ţările dezvoltate.
Cu aproape doi ani în urmă, Aurora Liiceanu dădea un interviu despre conceptul de downshifting care câştigă adepţi în occident, iar la noi, nici vorbă.
Extrag două citate din ce spunea atunci Doamna Liiceanu într-un text insuficient de concis pentru cei aflaţi în permanentă criză de timp.
Primul citat: "Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a învăţa când să te opreşti, pentru că nu ai nevoie de mai mult, ca sa poţi să ai satisfacţii nebănuite în viaţă, să nu devii un robot, un om "simplificat", un nevrotic sau un isteric".
Al doilea citat se referă la situaţia de la noi: „Vedem o grabă teribilă a tinerei generaţii de alerga după bani şi de a uita sa trăiască”.
Am impresia că, de atunci, fixaţia unui număr mare de tineri la noi pentru carieră şi bani s-a accentuat.
Etalarea ostentativă de către unii a bunăstării excesive pe care ei o corelează cu reuşita socială şi materială, obţinute, din păcate, fără muncă sau competenţă ci doar prin furturile şi corupţia specifice tranziţiei româneşti interminabile, este una din cauzele acestui fenomen. Din generaţia tânără, doar odraslele acestor paraziţi îşi permit să trăiască bine, fără eforturi.
Downshiftingul constituie respingerea modului de viaţă în care devii sclavul valorilor materiale şi îţi consumi toată existenţa alergând după bani, după o poziţie ierarhică.
Din păcate, în România o astfel de respingere nu permite un trai decent unui specialist, chiar valoros şi astfel goana după reuşită, fie cu sacrificarea vieţii de familie şi a timpului liber, fie cu tot felul de încercări de expatriere se accentuează.
O altă consecinţă a goanei după reuşită este dezinteresul total al tinerilor concentraţi pe carieră faţă de înlăturarea cauzelor care determină îmbogăţirea prin corupţie şi nu prin competenţă şi muncă. Şi aşa indiferenţa celor care muncesc 16 ore pe zi pentru a reuşi în viaţă favorizează apariţia unei noi generaţii de ticăloşi care preiau experienţa predecesorilor lor îmbogăţiţi prin furt şi corupţie, accentuând falimentul nostru moral de care vorbea Cărtărescu.
Etichete: De pe la noi
Scris de Sorin
vineri, aprilie 04, 2008 5 comentarii
LINK
Comentarii:
Dan Anghel a scris:
Sorin a scris:
Dan Anghel a scris:
Sorin a scris:
Dan Anghel a scris:
<< Înapoi la Blog
Dan Anghel a scris: Hello Sorin,
Mi-as permite doua comentarii. Primul este despre "falimentul moral" invocat de Mircea Cartarescu si la care faci referinta. Eu nu cred ca societatea romaneasca este in vreo forma de faliment moral whatsoever. A presupune ca societatea romaneasca este intr-un faliment moral inseamna ca la un moment dar in trecut a avut un grad de moralitate - daca se poate afirma asa ceva despre o societatea - inalt de la care a decazut si ar fi astazi intr-o forma de decadenta morala. Cred ca e fix invers, daca s-ar putea vorbi despre o constiinta morala la nivelul societatii atunci in Romania aceasta este in plina constructie care va dura ceva timp. Asta ar insemna internalizarea principiilor democratice in societate, iar cum experienta democratiei este inca tanara in Romania, maturitatea democratica a societatii este inca la multi ani distanta.
Al doilea este relativ la notinuea de downshifting. A deveni "sclavul valorilor materiale" e mult mai greu de cuantificat si de condamnat decat il prezinti (si decat in prezinta dna Lovinescu). Esti sclav in momentul in care ti se impune statutul, iti este net defavorabil ca sa nu spun degradant ca fiinta umana, cand nu il constientizezi si nu faci nimic sa il schimbi. Or urmarirea beneficiilor materiale e departe de aceasta definitie pentru ca 1) aduce beneficii si 2) te angrenezi constient in mecanism si accepti costurile de investitie personala in schimbul beneficiilor. Iar condamnare urmaririi beneficiului material personal nu are nimic condamnabil cand jocul are loc intr-o piata functionala pentru ca nu esti tu singurul beneficiar ci si cei care beneficiaza de pe urma muncii tale (angajator sau clienti). Iar obtinerea bunastarii excesive prin furturi si coruptie, chiar daca reprezinta o problema importanta in Romania, nu trebuie corelata cu urmarirea beneficiilor materiale la modul absolut pentru ca 1) nu toti tinerii care reusesc in Romania o fac prin furt si coruptie (iar exemple poti sa gasesti nenumarate nu in primul rand intre cei care castiga milioane de pe azi pe maine de nicaieri ci printre cei care reusesc sa-si construiasca o viata financiar linistita intr-o munca onesta dar foarte rentabila) si 2) e doar o forma de a obtine beneficii personale care vine in mare parte din cauza sistemului disfunctional (deci acuza sistemul si indivizii care comit ilegalitati, dar nu libertatea fundamentala a indivizilor de a obtine castiguri personale)
Mi-as permite doua comentarii. Primul este despre "falimentul moral" invocat de Mircea Cartarescu si la care faci referinta. Eu nu cred ca societatea romaneasca este in vreo forma de faliment moral whatsoever. A presupune ca societatea romaneasca este intr-un faliment moral inseamna ca la un moment dar in trecut a avut un grad de moralitate - daca se poate afirma asa ceva despre o societatea - inalt de la care a decazut si ar fi astazi intr-o forma de decadenta morala. Cred ca e fix invers, daca s-ar putea vorbi despre o constiinta morala la nivelul societatii atunci in Romania aceasta este in plina constructie care va dura ceva timp. Asta ar insemna internalizarea principiilor democratice in societate, iar cum experienta democratiei este inca tanara in Romania, maturitatea democratica a societatii este inca la multi ani distanta.
Al doilea este relativ la notinuea de downshifting. A deveni "sclavul valorilor materiale" e mult mai greu de cuantificat si de condamnat decat il prezinti (si decat in prezinta dna Lovinescu). Esti sclav in momentul in care ti se impune statutul, iti este net defavorabil ca sa nu spun degradant ca fiinta umana, cand nu il constientizezi si nu faci nimic sa il schimbi. Or urmarirea beneficiilor materiale e departe de aceasta definitie pentru ca 1) aduce beneficii si 2) te angrenezi constient in mecanism si accepti costurile de investitie personala in schimbul beneficiilor. Iar condamnare urmaririi beneficiului material personal nu are nimic condamnabil cand jocul are loc intr-o piata functionala pentru ca nu esti tu singurul beneficiar ci si cei care beneficiaza de pe urma muncii tale (angajator sau clienti). Iar obtinerea bunastarii excesive prin furturi si coruptie, chiar daca reprezinta o problema importanta in Romania, nu trebuie corelata cu urmarirea beneficiilor materiale la modul absolut pentru ca 1) nu toti tinerii care reusesc in Romania o fac prin furt si coruptie (iar exemple poti sa gasesti nenumarate nu in primul rand intre cei care castiga milioane de pe azi pe maine de nicaieri ci printre cei care reusesc sa-si construiasca o viata financiar linistita intr-o munca onesta dar foarte rentabila) si 2) e doar o forma de a obtine beneficii personale care vine in mare parte din cauza sistemului disfunctional (deci acuza sistemul si indivizii care comit ilegalitati, dar nu libertatea fundamentala a indivizilor de a obtine castiguri personale)
Sorin a scris: Amice Dan,
Scopul blogului meu este să atrag atenţia asupra unor pagini web care mi se par interesante şi nu sunt prea accesate. Uneori îmi spun părerea despre ce prezint.
Cred ca diferenta dintre modul in care privim cele doua texte la care m-am referit nu e prea mare. Totuşi tu vezi Romania din afara ei iar eu din interior şi în plus vârstele noastre diferă binişor si – in consecinta – eu nu am o carieră de construit.
Termenul faliment poate avea si sensul de nereusita. In postul in care ma refeream la articolul lui Cartarescu, propuneam si un post al unui judecator care se referea la sistemul disfunctional, in sensul in care il vezi si tu.
De acord, Romania este departe de o maturitate a democratiei. Eu cred ca azi suntem intr-un moment de stagnare dacă nu de involuţie a procesului de democratizare si ca urmare a faptului ca un numar foarte mare de oameni se dezimplica din incercarea de a maturiza democratia, acceptand ca este inevitabil ca ticalosii de tot felul sa ne conduca si sa prospere prin hotie si coruptie.
Tema refuzului downshiftingului mi-a atras atenţia deoarece persoane apropiate mie care au depasit varsta ta, se incadreaza in descrierea doamnei Liiceanu, obţinând succese de nivel international în cariera, aici în Romania, dar muncind zilnic 16 ore zilnic, nu au timp să se gandească la construirea unei familii, nu au timp sa-si protejeze interesele, nu se implică in interesul public si – de exemplu – platesc preturi nejustificat de mari pentru servicii proaste de care au nevoie pentru a-si face treaba in specialitatea lor. Cunosc mai multi oameni care vor atinge in 5-7 ani varsta de 40 de ani si nu au timp pentru viata lor personala. Ai dreptate, ei aleg solutia si tot ei vor suporta consecinta alegerii.
Scopul blogului meu este să atrag atenţia asupra unor pagini web care mi se par interesante şi nu sunt prea accesate. Uneori îmi spun părerea despre ce prezint.
Cred ca diferenta dintre modul in care privim cele doua texte la care m-am referit nu e prea mare. Totuşi tu vezi Romania din afara ei iar eu din interior şi în plus vârstele noastre diferă binişor si – in consecinta – eu nu am o carieră de construit.
Termenul faliment poate avea si sensul de nereusita. In postul in care ma refeream la articolul lui Cartarescu, propuneam si un post al unui judecator care se referea la sistemul disfunctional, in sensul in care il vezi si tu.
De acord, Romania este departe de o maturitate a democratiei. Eu cred ca azi suntem intr-un moment de stagnare dacă nu de involuţie a procesului de democratizare si ca urmare a faptului ca un numar foarte mare de oameni se dezimplica din incercarea de a maturiza democratia, acceptand ca este inevitabil ca ticalosii de tot felul sa ne conduca si sa prospere prin hotie si coruptie.
Tema refuzului downshiftingului mi-a atras atenţia deoarece persoane apropiate mie care au depasit varsta ta, se incadreaza in descrierea doamnei Liiceanu, obţinând succese de nivel international în cariera, aici în Romania, dar muncind zilnic 16 ore zilnic, nu au timp să se gandească la construirea unei familii, nu au timp sa-si protejeze interesele, nu se implică in interesul public si – de exemplu – platesc preturi nejustificat de mari pentru servicii proaste de care au nevoie pentru a-si face treaba in specialitatea lor. Cunosc mai multi oameni care vor atinge in 5-7 ani varsta de 40 de ani si nu au timp pentru viata lor personala. Ai dreptate, ei aleg solutia si tot ei vor suporta consecinta alegerii.
Dan Anghel a scris: Cred ca in discutia noastra singurele diferente legate de varsta se manifesta in exemplele pe care le gasim in mediul inconjurator si eventual asteptarile pe care le avem, desi n-as baga mana in foc ca ele vin doar din diferenta de varsta. As avea si eu contraexemple celor carora le dai tu, oameni tineri aflati la inceputul carierei care au o securitate financiara suficienta, lucreaza mult dar isi gasesc timp si pentru familie si pentru preocuparile personale. Exemple din Romania bineinteles, pentru ca de ea vorbim:)
Cred ca timpul pentru familie, pentru tine, pentru a mai citi o carte si te a interesa la ce se intampla in jurul tau ti-l faci singur, mai ales in joburi bine platite. Si as zice ca asta e valabil indiferent de varsta si unde esti cu dezvoltarea carierei. Bineinteles ca trebuie vointa, ceva organizare si eficienta la locul de munca, deci la inceput o doza considerabila de efort, treburi nu neaparat usoare.
Cred ca marea diferenta dintre noi doi este ca in timp ce tu vezi starea societatii romanesti luand-o in jos - pe termen scurt sa speram - eu o vad luand-o in sus pe termen lung:) Ceea ce este interesant de observat in Romania - si probabil o cauza a nivelului slab al competentei oamenilor politici - este ca la nivelul tarii nu exista o linie directoare, o "filosofie constructoare de stat" daca pot sa folosesc un astfel de termen. Problema nu e neaparat faptul ca oamenii politici nu o propun - desi ei ar trebui sa fie cei care poarta mesajul - ci ca deocamdata nimeni nu propune o astfel de viziune si in primul rand bravii nostri intelectuali care ar avea instrumentele intelectuale sa o faca. Dar poate ca nici asta nu e in final o problema asa mare pentru ca regional (si ma gandesc la Cluj in primul rand) exista urmele unei viziuni si strategii de dezvoltare, probabil ca that's the way to go, catre o valorizare si dezvoltare regionala despre care vom vedea mai tarziu sub ce forma isi va gasi coerenta intr-un stat sau nu.
Cred ca timpul pentru familie, pentru tine, pentru a mai citi o carte si te a interesa la ce se intampla in jurul tau ti-l faci singur, mai ales in joburi bine platite. Si as zice ca asta e valabil indiferent de varsta si unde esti cu dezvoltarea carierei. Bineinteles ca trebuie vointa, ceva organizare si eficienta la locul de munca, deci la inceput o doza considerabila de efort, treburi nu neaparat usoare.
Cred ca marea diferenta dintre noi doi este ca in timp ce tu vezi starea societatii romanesti luand-o in jos - pe termen scurt sa speram - eu o vad luand-o in sus pe termen lung:) Ceea ce este interesant de observat in Romania - si probabil o cauza a nivelului slab al competentei oamenilor politici - este ca la nivelul tarii nu exista o linie directoare, o "filosofie constructoare de stat" daca pot sa folosesc un astfel de termen. Problema nu e neaparat faptul ca oamenii politici nu o propun - desi ei ar trebui sa fie cei care poarta mesajul - ci ca deocamdata nimeni nu propune o astfel de viziune si in primul rand bravii nostri intelectuali care ar avea instrumentele intelectuale sa o faca. Dar poate ca nici asta nu e in final o problema asa mare pentru ca regional (si ma gandesc la Cluj in primul rand) exista urmele unei viziuni si strategii de dezvoltare, probabil ca that's the way to go, catre o valorizare si dezvoltare regionala despre care vom vedea mai tarziu sub ce forma isi va gasi coerenta intr-un stat sau nu.
Sorin a scris: Idealizezi.
In Africa subsahariana se traieste mai rau decat cu 20 de ani in urma.
Timisoara si Clujul sunt insule unde lucrurile stau un pic mai bine decat la Craiova si Botosani.
Ai mancat vreodata branza Nasal? O produce Napolact la Taga si e mai buna decat multe branzeturi frantuzesti. Napolact nu exporta nimic in UE, pentru ca e in Romania.
Justitia din Cluj se inscrie in mecanismele incorectitudinii judiciare romanesti: jurnalistii corupti sunt bine merci iar la Jucu, unde se instaleaza Nokia, s-au facut afaceri dubioase cu terenuri, in liniste deplina.
Te citez: „Cluj a city with an unadapted infrastructure to the daily hellish car traffic”. Si totusi, in Cluj e mult, mult mai bine decat in Bucuresti.
Autostrazi in Romania? Nu inainteaza aproape deloc.
In China cenzurata de puterea comunista se curata apa potabila din suburbiile Beijingului.
La noi, calitatea apei e in scadere la sate (inclusiv in Transilvania) datorita dezinteresului cointeresat al autoritatilor fata de incalcarea legii de multe companii poluatoare.
Tu esti la Lyon. Pentru ca nepotii prietenilor tai din Cluj sa traiasca mai bine, e nevoie de progres acum, nu de regres.
Vorbesti de „nivelul slab al competentei oamenilor politici”. Cata amabilitate! Majoritatea sunt hoti si corupti.
In Franta exista societate civila si mecanisme puternice de protectie a consumatorului.
Nu stiu cat e de bine ca saptamana de lucru e superredusa in Franta. Dar in controversa privind aceasta problema se implica multi.
Eram la Paris, anul trecut, in timpul alegerilor prezidentiale. Oamenii se implicau. Dar in Cluj?
Progresul se cucereste, nu pica din cer.
In Africa subsahariana se traieste mai rau decat cu 20 de ani in urma.
Timisoara si Clujul sunt insule unde lucrurile stau un pic mai bine decat la Craiova si Botosani.
Ai mancat vreodata branza Nasal? O produce Napolact la Taga si e mai buna decat multe branzeturi frantuzesti. Napolact nu exporta nimic in UE, pentru ca e in Romania.
Justitia din Cluj se inscrie in mecanismele incorectitudinii judiciare romanesti: jurnalistii corupti sunt bine merci iar la Jucu, unde se instaleaza Nokia, s-au facut afaceri dubioase cu terenuri, in liniste deplina.
Te citez: „Cluj a city with an unadapted infrastructure to the daily hellish car traffic”. Si totusi, in Cluj e mult, mult mai bine decat in Bucuresti.
Autostrazi in Romania? Nu inainteaza aproape deloc.
In China cenzurata de puterea comunista se curata apa potabila din suburbiile Beijingului.
La noi, calitatea apei e in scadere la sate (inclusiv in Transilvania) datorita dezinteresului cointeresat al autoritatilor fata de incalcarea legii de multe companii poluatoare.
Tu esti la Lyon. Pentru ca nepotii prietenilor tai din Cluj sa traiasca mai bine, e nevoie de progres acum, nu de regres.
Vorbesti de „nivelul slab al competentei oamenilor politici”. Cata amabilitate! Majoritatea sunt hoti si corupti.
In Franta exista societate civila si mecanisme puternice de protectie a consumatorului.
Nu stiu cat e de bine ca saptamana de lucru e superredusa in Franta. Dar in controversa privind aceasta problema se implica multi.
Eram la Paris, anul trecut, in timpul alegerilor prezidentiale. Oamenii se implicau. Dar in Cluj?
Progresul se cucereste, nu pica din cer.
Dan Anghel a scris: Pentru ca ma citezi - indraznesc sa spun selectiv - as vrea doar sa fac cateva precizari. Traficul infernal din Cluj nu e singurul lucru de retinut din post-ul meu. Timer-ele acelea de la semafoare sunt intr-adevar utile pentru regularea traficului in interesectii. Alte lucruri utile pentru fluidizarea treficului in Cluj sunt de exemplu lucrarile masive care s-au facut pentru a crea drumuri cu sens unic iar ameliorarile sunt vizibile. Ramane problema centrului supra-aglomerat de masini care s-ar putea rezolva prin impunerea unei taxe (vezi Londra si Singapore la care faceam referinta). Ameliorarea transportului public si construirea soselelor de centura ar fi un plus necesar pentru ca traficul in Cluj sa devina unul suportabil, dar la capitolul transport public se vad si acolo pasi facuti inainte. Overall pe termen lung se vad imbunatatiri nete fara indoiala. Deci pana la urma fiecare vede ceea ce doreste sa vada din starea de fapt actuala, dar in the big picture lucrurile se amelioreaza, chiar daca nu la viteza pe care o doresc unii.
Referitor la Nokia, s-au facut probabil afaceri dubioase cu terenurile, ramane ca implantarea Nokia la Cluj creaza locuri de munca la nivel local. Pe termen lung acest lucru conteaza si nu il poti ignora, manariile facute cu terenurile reprezinta un cost social negativ punctual, beneficiile din angaraji, veniturile suplimentare la impozitul local sunt un castig pe termen lung.
Iar faptul a Napolact nu are iesire pe piata internationala nu e neaparat un lucru care trebuie privit cu pesimism (daca chiar vrei sa compari cu Franta - ceea ce cred ca e fundamental gresit ca si demers - uita-te cati dintre producatorii francezi de produse pe baza de lapte exista pe o alta piata decat cea din Franta). Atata timp cat Napolact are o piata in Romania care ii permite sa degajeze profit cu atat mai bine. Beneficiaza actionarii Napolact, angajati Napolact si clientii Napolact.
Trimiteți un comentariu
Referitor la Nokia, s-au facut probabil afaceri dubioase cu terenurile, ramane ca implantarea Nokia la Cluj creaza locuri de munca la nivel local. Pe termen lung acest lucru conteaza si nu il poti ignora, manariile facute cu terenurile reprezinta un cost social negativ punctual, beneficiile din angaraji, veniturile suplimentare la impozitul local sunt un castig pe termen lung.
Iar faptul a Napolact nu are iesire pe piata internationala nu e neaparat un lucru care trebuie privit cu pesimism (daca chiar vrei sa compari cu Franta - ceea ce cred ca e fundamental gresit ca si demers - uita-te cati dintre producatorii francezi de produse pe baza de lapte exista pe o alta piata decat cea din Franta). Atata timp cat Napolact are o piata in Romania care ii permite sa degajeze profit cu atat mai bine. Beneficiaza actionarii Napolact, angajati Napolact si clientii Napolact.
<< Înapoi la Blog
ABONEAZĂ-TE LA RSS
