Ştim cu toţii că cele două mari reţele de telefonie mobilă sunt mari generatoare de profit.
Sunt vechi abonat al actualului Vodafone. Cu ani în urmă, când Orange a introdus posibilitatea de a vorbi la telefonul mobil din metroul bucureştean, Vodafone n-a făcut-o. Eram convins că, între timp, a fost asigurată această facilitate, în dorinţa de a atrage copiii şi adolescenţii. Am constatat cu stupefacţie că, fiind apelat în timp ce metroul era staţionat în Piaţa Unirii, accesul la reţea s-a întrerupt când trenul a pornit spre staţia Tineretului. Faţă de profitul pe care îl obţine Vodafone, după enormele cheltuieli pentru publicitate, lipsa conexiunii în metrou mi se pare un gest hapsân şi dispreţuitor faţă de clienţi, din partea conducerii companiei.
Nu e singurul caz în care companiile de telefonie mobilă care operează în România ne păgubesc. Zgârceniei lor, în goana după profit, li se datorează şi deschiderea unei proceduri de sancţionare din partea UE.

Au şi de la cine să ia exemplu. Premierul Tăriceanu a declarat că taxa auto de primă înmatriculare nu va fi eliminată şi nici redusă, probabil pentru că profitul său, în calitate de distribuitor de automobile, a crescut datorită taxei pentru maşini second-hand importate, iar statul român va fi obligat de UE să restituie peste 200 de milioane de Euro, colectaţi până acum, plătind din impozitele noastre, nu din profiturile lui Tăriceanu, Ţiriac şi alţii ca ei.

E normal ca o companie să dorească să obţină un profit cât mai mare. Dar când actele normative emise de guvernanţi generează pagube bugetului de stat ca în cazul taxei amintite mai sus, încurajează contrabanda ca în cazul ţigărilor ieftine scumpite de trei ori mai mult decât ţigările premium, doar pentru a mări profiturile lui Peter Imre (prieten al premierului), sau măresc de 60 de ori impozitul pe terenul agricol pentru ca îmbogăţiţii tranziţiei să cumpere ieftin pământul de la ţăranii săraci, cred că politicienii vinovaţi trebuie daţi cu capul de pereţi.