Am auzit câte ceva despre serendipitate, dar mărturisesc că nu ştiam decât lucruri vagi despre această noţiune.
Participând la o discuţie în care unul din interlocutori ridica în slăvi reuşitele obţinute prin serendipitate,
m-am adresat Wikipediei şi am aflat o grămadă de lucruri interesante despre serendipity, definită ca efectul prin care se ajunge întâmplător la o descoperire, în situaţia în care se caută cu totul altceva. Am mai aflat, printre multe altele, că nu e vorba de un neologism, cum credeam eu, ci de un termen introdus în urmă cu 250 de ani şi că Serendip este vechea denumire a Sri Lankăi.
Am reţinut câteva din descoperirile ştiinţifice şi inveţiile de prim rang, făcute întâmplător: polietilena, teflonul, penicilina (primul antibiotic), viagra, radioactivitatea şi electromagnetismul, efectul termoelectric, cuptorul cu microunde. Ele reprezintă doar o mică parte din ceea ce datorăm serendipităţii care se alătură inspiraţiei în descoperirile ştiinţifice care presupun, până când ajung la forma utilizabilă, mult efort şi competenţă.
Serendipitatea nu se manifestă doar în cercetarea ştiinţifică: America a fost descoperită de Cristofor Columb întâmplător, căci el căuta o noua cale către India şi nu se manifestă numai prin rezultate excepţionale ci şi în situaţii banale cum a fi găsirea unui obiect căutat multă vreme fără succes, când când căutaţi altceva.
Marin Pruteanu, până nu demult un blogger român foarte activ, care a plecat în Spania unde bloguieşte spanioleşte, mi-a atras atenţia că şi motoarele de căutare sunt adesea o sursă de serendipitate.
Aşa am ajuns la concluzia că eu îi datorez, în mare măsură serendipităţii, cei
5-6 sute de “unici” care ajung zilnic pe blogul meu, deşi
traficul provine, în proporţie de aproape 90%, de pe motorele de căutare. Nu am decât cca 70 de abonaţi, nu am cunoscuţi printre bloggeri, nu atrag comentarii, iar linkurile mele deschid alte ferestre şi nu cer revenirea pe blog.
Presupun, în consecinţă, că unii dintre vizitatorii mei, sosiţi prin Google, răscolesc blogul sau revin pe el, căutând ceva care să le trezească interesul. Aşa este posibil ca măcar câţiva dintre cei aflaţi în căutare de muzică (cuvântul cheie cel mai utilizat) să afle că teoria relativităţii (de cca 15 ori mai puţin căutată) poate fi explicată pe înţelesul tuturor.
Iată cum un blog oarecare ajunge să aibă ceva în comun (adică serendipitatea) cu descoperirile ştiinţifice de prim rang.