La 6 martie 2007, Departamentul de Stat al Statelor Unite a publicat un document amplu intitulat Romania: Country Reports on Human Rights Practices - 2006.

După părerea mea, ministerul condus de Doamna Condoleezza Rice îşi asumă o înşirare de informaţii culese de-a valma, majoritatea de la diverse organizaţii neguvernamentale şi o parte mai mică din presă.

Iată, de exemplu două subiecte înşirate similar, în zone apropiate ca tematică:

Primul subiect:
“Media reported that on the morning of August 14, two community policemen beat Bucharest student Alexandru Ungureanu while he was walking in the park with a group of friends. Ungureanu claimed that the police took his identification documents and wallet. Following the student's complaint, the police initiated an internal investigation.”.

Al doilea subiect:
“Some NGOs criticized the unexpectedly secret elections for the management of the The Superior Council of Magistracy as lacking transparency. The ability of CSM members to retain local positions, such as presidents of courts of appeal, also presented apparent conflicts of interests and limited full-time activity to just six of the 19 members”.

Nu susţin că primul caz este lipsit de importanţă. Neglijarea lui ar încuraja abuzurile altor poliţişti. Oricum, nu poliţia este în cauză, ci unul sau doi poliţişti comunitari. În schimb, în cel de al doilea caz este implicat întregul organism care este, conform Constituţiei, garantul independenţei justiţiei. Problema este de interes general şi cred că abordarea ei la acelaşi nivel cu prima într-un document oficial al Statelor Unite denotă o superficialitate crasă.

Din păcate întregul document abundă de tratări similare ale unor situaţii, cum ar fi de exemplu:
„Although slightly improved over previous years, prison conditions remained poor” sau „The prison in Galati held 1,081 prisoners while its capacity was only 821”, dar manifestă un dezinteres total făţă de faptul că într-o mulţime de spitale din România, bolnavii stau câte doi într-un pat şi trebuie să-şi aducă medicamente de acasă. Probabil dreptul la îngrijirea sănătăţii nu face obiectul drepturilor omului, din punctul de vedere al specialiştilor în probleme româneşti din Departamentul de Stat american. Trebuie să ne consoleze probabil faptul că în nici unul din documentele Biroului pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat nu apar nici informaţii de acest gen.

Interesant este că pe portalul guvernului Statelor Unite informaţiile despre sănătate şi nutriţie adresate cetăţenilor americani îl pot face pe românul de rând să vadă diferenţele dintre dreptul la îngrijirea sănătăţii de la noi şi de la ei. Totuşi e mult mai bine la noi decât în Botswana unde 20% din populaţie este infectată cu virusul HIV/SIDA.