Cu o lună înainte de a părăsi această lume, reputatul istoric Florin Constantiniu publica în revista Istorie şi Civilizaţie un editorial întitulat Pomanagii, chilipirgii, palavragii în care apreciatul învăţat încerca să dibuiască tainele sufletului românesc şi să-i dea la iveală beteşugurile, în vederea tămăduirii lor.
Trecând în revistă perioadele în care aceste cusururi nu erau specifice poporului român, profesorul Constantiniu le remarcă manifestarea explozivă în zilele noastre:
„De la sacoşele electorale la sarmalele de la hramuri, românii sunt bucuroşi de orice pomeni”;
„La goana după chilipiruri, cred că nu ne întrece nimeni. Un exemplu dezgustător îl oferă traseiştii politici, trecând de la un partid la altul, în funcţie de chilipirul aşteptat”;
„Azi, telefonia mobilă are pentru români aceeaşi funcţie pe care o îndeplinesc pentru beţivi crâşmele. Telefonul mobil (unii au două sau chiar mai multe!) îi îndeamnă la pălăvrăgeală”.
Articolul publicat în 17 martie se încheie astfel: „În următorii o sută de ani, nu se va schimba nimic. Ferice de cine moare acum!”
Florin Constantiniu a murit după mai puţin de o lună de la încheierea acestui articol. Fie-i ţărâna uşoară!