Site-ul Agonia publica în 2004 numeroase fragmente din scrierile lui Constantin Noica, una din cele mai marcante personalităţi ale gândirii româneşti din secolul trecut.
Majoritatea extraselor provin din lucrările Jurnal filosofic, publicat în 1944 şi Jurnal de idei, publicat postum în 1990.
Şi pentru că Noica a fost mentorul unei şcoli de filozofie, tolerată cu dificultate în vremurile de tristă amintire ale ceauşismului, remarc, cu îndrăzneala neavenitului, câteva citate, poate paradoxale:
- Oamenii sunt cei care vor să te urâțească, sau urâțenia e în ține și îi iei pe ei că pretext?
- Oamenii încep să fie interesanți când au caracter de reprezentanță. Ce e dincolo de ei te atrage, nu ce sunt ei. O idee în slujba căreia sunt, nu una care-i slujește, care-i îngrașă pe ei.
De aceea au fost și sunt atât de puțini oameni interesanți aci, în România. Îi vezi sclipitori, de-o inteligență cuceritoare, gata să facă saltul cel mare. Dar nu-l fac. Ceva îi reține. Oamenii aceștia, de la care așteptai orice, bat din aripi și nu pot să zboare;
- Ştii de ce e dezordine în lume? Pentru ca nu e ordine în dumneata.