Deşi este film mut, realizat în 1927, Haplea, cel mai vechi film de animaţie românesc care poate fi văzut pe You Tube, are haz şi astăzi.
Desene cu Haplea și prietenii alte personaje din film au apărut în mai multe reviste, cum ar fi "Dimineața copiilor", încă din 1924.
Câteva pagini de manuscris, un fel de "jurnal de creație" al autorului, vorbesc de la sine despre migala lucrului la acest film la care a muncit un an: "Încet-încet, vrafuri de desene se ridicau în jurul meu. Haplea mergea, Haplea fugea, Haplea e supărat. Alături de el, își făceau apariția alte figuri: Cățelușul Zdup, gâsca cea prostuță, Privighetoarea, Cioara, Cobzarul, Țambalagiul, Frosa, Popa Clondir, Nașul și Nașa. De asemenea se întruchipau în părțile lor caracteristice trenul în mers, poduri, aeroplanul lui Lindberg, automobilul. Problemele ce mi se ridicau nu erau dintre cele mai ușoare, dar mă interesau cu atât mai mult: mersul omului, mersul câinelui, zborul păsărilor și al avionului, fuga automobilului. Toate acestea trebuiau studiate, calculate și realizate în funcție de depărtare, de viteză, de unghiul optic sub care erau văzute și redate."
Iată rezumatul filmului, preluat din Wikipedia:
După ce a mers peste 100 de kilometri pe jos cu traista-n băț, Haplea ajunge în satul Hăplești. Aici o cunoaște la o fântână pe Coana Frosa, văduva lui Niță Chioru, mort de înghesuială la pomană, se îndrăgostesc și se căsătoresc. Nașii sunt Sița Boloboc, moașă cu diplomă în Tirchilești și Nae Afumatul, angrosist de coloniale în Bariera Moșilor, iar preotul este Popa Clondir.
Haplea și Coana Frosa au apoi doi copii: Hăplina și Hăplișor.
După cum vedeţi, înghesuiala la pomană are tradiţie la noi.