Într-un articol din revista Historia, prof. univ Zoe Petre afirmă că istoria omenirii a fost dirijată timp de milenii de nevoia accesului la hrană.
“Mii de ani, marea majoritate a locuitorilor Terrei au trăit sub spectrul foamei celei de toate zilele. De aceea, ei s-au supus fără murmur acelora care le puteau asigura protecţia împotriva acestei fantome care a bântuit Europa şi restul continentelor”.
Cea mai evidentă diviziune a raporturilor sociale în centrul cărora se aflau resursele alimentare a fost cea dintre ţăranii care lucrau pământul, răbdând de foame şi nobilii care îl apărau cu armele, beneficiind de hrană variată şi abundentă.
Această viziune asupra evoluţiei omenirii ar putea fi corelată cu o recentă descoperire arheologică care a constatat că, în urmă cu 12.000 de ani, un grup de 35 de persoane au participat, într-o peşteră, la un banchet pentru care au fost gătite 71 de ţestoase şi 3 vite sălbatice. Festinul, organizat pe vremea când nu existau animale domesticite şi nici o cultivare organizată a pământului, a fost prilejuit de înmormântarea unei persoane importante şi a presupus un efort în care au fost implicaţi mulţi oameni.