Articolul lui Andrei Pleşu din Dilema Veche întitulat Pe caniculă la televizor ne prezintă, ca de obicei, o sinteză meşteşugit şi fermecător formulată a situaţiei în care ne aflăm ca urmare a "netrebniciei autohtone, a gosolăniei, miticismului, descurcărelii, băşcăliei demolatoare, fuduliei şi somnambulismui".
Zice meşterul Pleşu: “Alegem din ce ni se oferă. „Piaţa“ politică nu are decît tarabele pe care le are. Dacă ai de ales între prune stricate şi roşii storcoşite, între mere viermănoase şi cartofi putreziţi, recursul la inteligenţă şi discernămînt e inutil”.
Din păcate, de pe aceste tarabe mizerabile culeg şi moderatorii de televiziune mercenari “elitele” care ne dirijează, în talk-showuri, spre îndobitocire şi brutalitate.
În "Minima moralia" eseul de 90 de pagini apărut În 1988, publicat după ce fusese dat afară din învăţământ de dictatura comunistă, Pleşu scria, alegând cuvinte care să nu atragă atenţia cenzurii: "Cultura e cea mai decentă formă de scepticism".
Se pare că şi astăzi lipsa culturii ne împiedică să privim cu scepticism îndemnurile la dezbinare şi ură pe care ni le inoculează "tupeul iresponsabil al unor incompetenţi care au ocupat scena şi nu vor s-o mai părăsească".